| 1 | În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; |
| 2 | și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți, și deaceea se fac minuni prin el.“ |
| 3 | Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; |
| 4 | pentrucă Ioan îi zicea: „Nu-ți este îngăduit s’o ai de nevastă.“ |
| 5 | Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentrucă norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc. |
| 6 | Dar, cînd se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților, și a plăcut lui Irod. |
| 7 | Deaceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. |
| 8 | Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ |
| 9 | Împăratul s’a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. |
| 10 | Și a trimes să taie capul lui Ioan în temniță. |
| 11 | Capul a fost adus într’o farfurie, și dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. |
| 12 | Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, și s’au dus de au dat de știre lui Isus. |
| 13 | Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într’o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într’un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s’au luat după El pe jos. |
| 14 | Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s’a făcut milă de ea, și a vindecat pe cei bolnavi. |
| 15 | Cînd s’a înserat, ucenicii s’au apropiat de El, și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mîncare.“ |
| 16 | „N’au nevoie să plece“, le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănînce.“ |
| 17 | Dar ei I-au zis: „N’avem aici decît cinci pîni și doi pești.“ |
| 18 | Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine.“ |
| 19 | Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pîni și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pînile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. |
| 20 | Toți au mîncat și s’au săturat; și s’au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de fărămituri. |
| 21 | Ceice mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. |
| 22 | Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor. |
| 23 | După ce a dat drumul noroadelor, S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, și El era singur acolo. |
| 24 | În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. |
| 25 | Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare. |
| 26 | Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, și au zis: „Este o nălucă!“ Și de frică au țipat. |
| 27 | Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sînt; nu vă temeți!“ |
| 28 | „Doamne“, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.“ |
| 29 | „Vino!“ i-a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. |
| 30 | Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!“ |
| 31 | Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?“ |
| 32 | Și după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. |
| 33 | Ceice erau în corabie, au venit de s’au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“ |
| 34 | După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. |
| 35 | Oamenii din locul acela, cari cunoșteau pe Isus, au trimes să dea de știre în toate împrejurimile, și au adus la El pe toți bolnavii. |
| 36 | Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți cîți s’au atins, s’au vindecat. |
