| 1 | Isus a luat cuvîntul, și le-a vorbit iarăș în pilde. Și a zis: |
| 2 | „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său. |
| 3 | A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n’au vrut să vină. |
| 4 | A trimes iarăș alți robi, și le-a zis: «Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sînt gata, veniți la nuntă.» |
| 5 | Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. |
| 6 | Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît. |
| 7 | Cînd a auzit împăratul s’a mîniat; a trimes oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea. |
| 8 | Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiți n’au fost vrednici de ea. |
| 9 | Duceți-vă dar la răspîntiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe cari-i veți găsi.» |
| 10 | Robii au ieșit la răspîntii, au strîns pe toți pe cari i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s’a umplut de oaspeți. |
| 11 | Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. |
| 12 | «Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit. |
| 13 | Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legați-i mînile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților. |
| 14 | Căci mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.“ |
| 15 | Atunci Fariseii s’au dus și s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. |
| 16 | Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentrucă nu cauți la fața oamenilor. |
| 17 | Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“ |
| 18 | Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiți, fățarnicilor? |
| 19 | Arătați-Mi banul birului.“ Și ei I-au adus un ban. |
| 20 | El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sînt?“ |
| 21 | „Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“ |
| 22 | Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat.“ |
| 23 | În aceeaș zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: |
| 24 | „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș.» |
| 25 | Erau dar la noi șapte frați. Cel dintîi s’a însurat, și a murit; și, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. |
| 26 | Tot așa și al doilea, și al treilea, pînă la al șaptelea. |
| 27 | La urmă, după ei toți, a murit și femeia. |
| 28 | La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă. |
| 29 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. |
| 30 | Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. |
| 31 | Cît privește învierea morților, oare n’ați citit ce vi s’a spus de Dumnezeu, cînd zice: |
| 32 | «Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?» Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți ci al celor vii.“ |
| 33 | Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. |
| 34 | Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s’au strîns la un loc. |
| 35 | Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: |
| 36 | „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“ |
| 37 | Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.“ |
| 38 | „Aceasta este cea dintîi, și cea mai mare poruncă. |
| 39 | Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.» |
| 40 | În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.“ |
| 41 | Pe cînd erau strînși la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat: |
| 42 | Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ „Al lui David“, I-au răspuns ei. |
| 43 | Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numește Domn, cînd zice: |
| 44 | «Domnul a zis Domnului Meu: „Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale? |
| 45 | Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?“ |
| 46 | Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt. Și, din ziua aceea, n’a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări. |
