| 1 | Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, cari și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. |
| 2 | Cinci din ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte. |
| 3 | Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n’au luat cu ele untdelemn; |
| 4 | dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. |
| 5 | Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. |
| 6 | La miezul nopții, s’a auzit o strigare: «Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!» |
| 7 | Atunci toate fecioarele acelea s’au sculat și și-au pregătit candelele. |
| 8 | Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: «Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.» |
| 9 | Cele înțelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați-vă.» |
| 10 | Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s’a încuiat ușa. |
| 11 | Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» |
| 12 | Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!» |
| 13 | Veghiați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. |
| 14 | Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă țară, a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa. |
| 15 | Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și a plecat. |
| 16 | Îndată, cel ce primise cei cinci talanți, s’a dus, i-a pus în negoț, și a cîștigat cu ei alți cinci talanți. |
| 17 | Tot așa, cel ce primise cei doi talanți, a cîștigat și el alți doi cu ei. |
| 18 | Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt și a ascuns acolo banii stăpînului său. |
| 19 | După multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors și le-a cerut socoteala. |
| 20 | Cel ce primise cei cinci talanți, a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am cîștigat cu ei alți cinci talanți.» |
| 21 | Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău.» |
| 22 | Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: «Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am cîștigat cu ei alți doi talanți.» |
| 23 | Stăpînul său i-a zis: «Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău!» |
| 24 | Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: «Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, și strîngi de unde n’ai vînturat: |
| 25 | mi-a fost teamă, și m’am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată-ți ce este al tău!» |
| 26 | Stăpînul său i-a răspuns: «Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n’am sămănat, și că strîng de unde n’am vînturat; |
| 27 | prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu! |
| 28 | Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți. |
| 29 | Pentrucă celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua și ce are! |
| 30 | Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților. |
| 31 | „Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. |
| 32 | Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; |
| 33 | și va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui. |
| 34 | Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: «Veniți binecuvîntații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii. |
| 35 | Căci am fost flămînd, și Mi-ați dat de mîncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M’ați primit; |
| 36 | am fost gol, și M’ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine.» |
| 37 | Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, și Ți-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ți sete, și Ți-am dat de ai băut? |
| 38 | Cînd Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbrăcat? |
| 39 | Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine?» |
| 40 | Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.» |
| 41 | Apoi va zice celor dela stînga Lui: «Duceți-vă dela Mine, blestemaților, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! |
| 42 | Căci am fost flămînd, și nu Mi-ați dat să mănînc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; |
| 43 | am fost străin, și nu M’ați primit; am fost gol, și nu M’ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n’ați venit pela Mine.» |
| 44 | Atunci Îi vor răspunde și ei: «Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță, și nu Ți-am slujit?» |
| 45 | Și El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat vă spun că, oridecîteori n’ați făcut aceste lucruri unuia dintr’acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.» |
| 46 | Și aceștia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniți vor merge în viața vecinică.“ |
