| 1 | Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul Gadarenilor. |
| 2 | Cînd a ieșit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpînit de un duh necurat. |
| 3 | Omul acesta își avea locuința în morminte, și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț. |
| 4 | Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mîni, dar rupsese cătușele și sfărîmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli. |
| 5 | Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipînd și tăindu-se cu pietre. |
| 6 | Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s’a închinat, |
| 7 | și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuiești!“ |
| 8 | Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din omul acesta!“ |
| 9 | „Care-ți este numele?“ l-a întrebat Isus. „Numele meu este «Legiune,» a răspuns el, „pentrucă sîntem mulți.“ |
| 10 | Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimeată afară din ținutul acela. |
| 11 | Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari pășteau. |
| 12 | Și dracii L-au rugat, și au zis: „Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.“ |
| 13 | Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s’a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, și s’au înecat în mare. |
| 14 | Porcarii au fugit, și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s’a întîmplat. |
| 15 | Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci, șezînd jos îmbrăcat și întreg la minte; și s’au spăimîntat. |
| 16 | Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii. |
| 17 | Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor. |
| 18 | Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămînă cu El. |
| 19 | Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi, și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul, și cum a avut milă de tine.“ |
| 20 | El a plecat, și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau. |
| 21 | După ce a trecut Isus iarăș de cealaltă parte, cu corabia, s’a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare. |
| 22 | Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s’a aruncat la picioarele Lui, |
| 23 | și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.“ |
| 24 | Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. |
| 25 | Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge. |
| 26 | Ea suferise mult dela mulți doftori; cheltuise tot ce avea, și nu simțise nici o ușurare; ba încă îi era mai rău. |
| 27 | A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime, și s’a atins de haina Lui. |
| 28 | Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“ |
| 29 | Și îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală. |
| 30 | Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El; și, întorcîndu-Se spre mulțime, a zis: „Cine s’a atins de hainele Mele?“ |
| 31 | Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește, și mai zici: „Cine s’a atins de Mine?“ |
| 32 | El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. |
| 33 | Femeea, înfricoșată și tremurînd, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, și I-a spus tot adevărul. |
| 34 | Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mîntuit; du-te în pace, și fii tămăduită de boala ta.“ |
| 35 | Pe cînd vorbea El încă, iată că vin niște oameni dela fruntașul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învățătorul?“ |
| 36 | Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“ |
| 37 | Și n’a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. |
| 38 | Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii cari plîngeau și se tînguiau mult. |
| 39 | A intrat înlăuntru, și le-a zis: „Pentruce faceți atîta zarvă, și pentruce plîngeți? Copila n’a murit, ci doarme.“ |
| 40 | Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, și pe cei ce-L însoțiseră, și a intrat acolo unde zăcea copila. |
| 41 | A apucat-o de mînă, și i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetițo, scoală-te, îți zic!“ |
| 42 | Îndată fetița s’a sculat, și a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. |
| 43 | Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta; și a zis să dea de mîncare fetiței. |
