| 1 | Fariseii și cîțiva cărturari, veniți din Ierusalim, s’au adunat la Isus. |
| 2 | Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prînzînd cu mînile necurate, adică nespălate. – |
| 3 | Fariseii, însă, și toți Iudeii nu mănîncă fără să-și spele cu mare băgare de seamă mînile, după datina bătrînilor. |
| 4 | Și cînd se întorc din piață, nu mănîncă decît dupăce s’au scăldat. Sînt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le țină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor și a paturilor. – |
| 5 | Și Fariseii și cărturarii L-au întrebat: „Pentruce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrînilor, ci prînzesc cu mînile nespălate?“ |
| 6 | Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: «Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. |
| 7 | Degeaba Mă cinstesc ei, dînd învățături cari nu sînt decît niște porunci omenești.» |
| 8 | Voi lăsați porunca lui Dumnezeu, și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor, și faceți multe alte lucruri de acestea.“ |
| 9 | El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră. |
| 10 | Căci Moise a zis: „Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta;“ și: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“ |
| 11 | Voi, dimpotrivă, ziceți: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, este «Corban», adică dat lui Dumnezeu, face bine; |
| 12 | și nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. |
| 13 | Și așa, ați desființat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Și faceți multe alte lucruri de felul acesta!“ |
| 14 | În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, și le-a zis: „Ascultați-Mă toți și înțelegeți. |
| 15 | Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă. |
| 16 | Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“ |
| 17 | Dupăce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. |
| 18 | El le-a zis: „Și voi sînteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca? |
| 19 | Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, și apoi este dat afară în hazna?“ A zis astfel, făcînd toate bucatele curate. |
| 20 | El le-a mai zis: „Ce iese din om, aceea spurcă pe om. |
| 21 | Căci dinlăuntru, din inima oamenilor, ies gîndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, |
| 22 | furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, faptele de rușine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. |
| 23 | Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, și spurcă pe om.“ |
| 24 | Isus a plecat de acolo, și S’a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămînă ascuns. |
| 25 | Căci îndată, o femeie, a cărei fetiță era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, și a venit de s’a aruncat la picioarele Lui. |
| 26 | Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrșie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. |
| 27 | Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, și s’o arunci la căței.“ |
| 28 | „Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar și cățeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.“ |
| 29 | Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-tă.“ |
| 30 | Și cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea. |
| 31 | Isus a părăsit ținutul Tirului, și a venit iarăș prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ținutul Decapole. |
| 32 | I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, și L-au rugat să-Și pună mînile peste el. |
| 33 | El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, și i-a atins limba cu scuipatul Lui. |
| 34 | Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, și a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“ |
| 35 | Îndată, i s’au deschis urechile, i s’a deslegat limba, și a vorbit foarte deslușit. |
| 36 | Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult. |
| 37 | Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.“ |
