| 1 | În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, și n’avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: |
| 2 | „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, și n’au ce mînca. |
| 3 | Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leșine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.“ |
| 4 | Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pîne pe oamenii aceștia, aici într’un loc pustiu?“ |
| 5 | „Cîte pîni aveți?“ i-a întrebat Isus. „Șapte“, I-au răspuns ei. |
| 6 | Atunci a poruncit norodului să șadă pe pămînt; a luat cele șapte pîni; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, le-a frînt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; și ei le-au împărțit norodului. |
| 7 | Mai aveau și cîțiva peștișori: și Isus, după ce i-a binecuvîntat, a poruncit să-i împartă și pe aceia. |
| 8 | Au mîncat și s’au săturat; și au ridicat șapte coșnițe, pline cu rămășițele de fărămituri. |
| 9 | Erau aproape patru mii de inși. În urmă Isus le-a dat drumul. |
| 10 | Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, și a venit în părțile Dalmanutei. |
| 11 | Fariseii au venit deodată, și au început o ceartă de vorbe cu Isus; și, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer. |
| 12 | Isus a suspinat adînc în duhul Său, și a zis: „Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.“ |
| 13 | Apoi i-a lăsat, și a intrat iarăș în corabie, ca să treacă de cealaltă parte. |
| 14 | Ucenicii uitaseră să ia pîni; cu ei în corabie n’aveau decît o pîne. |
| 15 | Isus le dădea în grijă, și le zicea: „Luați seama, să vă păziți bine de aluatul Fariseilor și de aluatul lui Irod!“ |
| 16 | Ucenicii se gîndeau și ziceau între ei: „Fiindcă n’avem pîni.“ |
| 17 | Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: „Pentruce vă gîndiți că n’aveți pîni? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? |
| 18 | Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc? |
| 19 | Cînd am frînt cele cinci pîni la cei cinci mii de bărbați, cîte coșuri pline cu fărămituri ați ridicat?“ „Douăsprezece“, I-au răspuns ei. |
| 20 | „Și cînd am frînt cele șapte pîni la cei patru mii de bărbați, cîte coșnițe pline cu fărămituri ați ridicat?“ „Șapte“, I-au răspuns ei. |
| 21 | Și El le-a zis: „Tot nu înțelegeți?“ |
| 22 | Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, și L-au rugat să Se atingă de el. |
| 23 | Isus a luat pe orb de mînă, și l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Și-a pus mînile peste el, și l-a întrebat: „Vezi ceva?“ |
| 24 | El s’a uitat, și a zis: „Văd niște oameni umblînd, dar mi se par ca niște copaci.“ |
| 25 | Isus i-a pus din nou mînile pe ochi; i-a spus să se uite țintă; și cînd s’a uitat, a fost tămăduit, și a văzut toate lucrurile deslușit. |
| 26 | Atunci Isus l-a trimes acasă, și i-a zis: „Să nu intri în sat, și nici să nu spui cuiva în sat.“ |
| 27 | Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: „Cine zic oamenii că sînt Eu?“ |
| 28 | Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Unul din prooroci.“ |
| 29 | „Dar voi“, i-a întrebat El, „cine ziceți că sînt Eu?“ „Tu ești Hristosul!“ I-a răspuns Petru. |
| 30 | Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. |
| 31 | Atunci a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorît, și după trei zile să învieze. |
| 32 | Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat de o parte, și a început să-L mustre. |
| 33 | Dar Isus S’a întors și S’a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“ |
| 34 | Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuș, să-și ia crucea, și să Mă urmeze. |
| 35 | Căci oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mîntui. |
| 36 | Și ce folosește unui om să cîștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? |
| 37 | Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? |
| 38 | Pentrucă de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri.“ |
