| 1 | Fiindcă mulți s’au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile cari s’au petrecut printre noi, |
| 2 | după cum ni le-au încredințat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, și au ajuns slujitori ai cuvîntului, |
| 3 | am găsit și eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele, |
| 4 | ca să poți cunoaște astfel temeinicia învățăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai. |
| 5 | În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisaveta. |
| 6 | Amîndoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile și toate rînduielile Domnului. |
| 7 | N’aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; și amîndoi erau înaintați în vîrstă. |
| 8 | Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, |
| 9 | după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămîieze în Templul Domnului. |
| 10 | În ceasul tămîierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. |
| 11 | Atunci un înger al Domnului s’a arătat lui Zaharia, și a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. |
| 12 | Zaharia s’a spăimîntat, cînd l-a văzut; și l-a apucat frica. |
| 13 | Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. |
| 14 | El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. |
| 15 | Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. |
| 16 | El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. |
| 17 | Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.“ |
| 18 | Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, și nevastă-mea este înaintată în vîrstă.“ |
| 19 | Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. |
| 20 | Iată că vei fi mut, și nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n’ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.“ |
| 21 | Norodul însă aștepta pe Zaharia, și se mira de zăbovirea lui în Templu. |
| 22 | Cînd a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într’una, și a rămas mut. |
| 23 | După ce i s’au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s’a dus acasă. |
| 24 | Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s’a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci“, zicea ea, |
| 25 | „iată ce mi-a făcut Domnul, cînd Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.“ |
| 26 | În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret, |
| 27 | la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. |
| 28 | Îngerul a intrat la ea, și a zis: „Plecăciune, ție, căreia ți s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată ești tu între femei!“ |
| 29 | Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. |
| 30 | Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. |
| 31 | Și iată că vei rămînea însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. |
| 32 | El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. |
| 33 | Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfîrșit.“ |
| 34 | Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?“ |
| 35 | Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. |
| 36 | Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, și ea, un fiu la bătrînețe; și ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. |
| 37 | Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere. |
| 38 | Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!“ Și îngerul a plecat dela ea. |
| 39 | Maria s’a sculat chiar în zilele acelea, și a plecat în grabă spre munți, într’o cetate a lui Iuda. |
| 40 | A intrat în casa lui Zaharia, și a urat de bine Elisavetei. |
| 41 | Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, și Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt. |
| 42 | Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvîntată ești tu între femei, și binecuvîntat este rodul pîntecelui tău. |
| 43 | Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? |
| 44 | Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie. |
| 45 | Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.“ |
| 46 | Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul, |
| 47 | și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, |
| 48 | pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, |
| 49 | pentrucă Cel A tot puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt, |
| 50 | și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. |
| 51 | El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. |
| 52 | A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. |
| 53 | Pe cei flămînzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mînile goale. |
| 54 | A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa, – |
| 55 | cum făgăduise părinților noștri, – față de Avraam și sămînța lui în veac.“ |
| 56 | Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s’a întors acasă. |
| 57 | Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască; și a născut un fiu. |
| 58 | Vecinii și rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, și se bucurau împreună cu ea. |
| 59 | În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. |
| 60 | Dar mama lui a luat cuvîntul, și a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.“ |
| 61 | Ei i-au zis: „Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.“ |
| 62 | Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele. |
| 63 | Zaharia a cerut o tăbliță de scris, și a scris, zicînd: „Numele lui este Ioan.“ Și toți s’au minunat. |
| 64 | În clipa aceea, i s’a deschis gura, i s’a deslegat limba, și el vorbea și binecuvînta pe Dumnezeu. |
| 65 | Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. |
| 66 | Toți ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?“ Și mîna Domnului era într’adevăr cu el. |
| 67 | Zaharia, tatăl lui, s’a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, și a zis: |
| 68 | „Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său. |
| 69 | Și ne-a ridicat o mîntuire puternică (Grecește: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David, |
| 70 | cum vestise prin gura sfinților Săi prooroci, cari au fost din vechime; – |
| 71 | mîntuire de vrăjmașii noștri și din mîna tuturor celor ce ne urăsc! |
| 72 | Astfel Își arată El îndurarea față de părinții noștri, și Își aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt, |
| 73 | potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, |
| 74 | că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmașilor noștri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, |
| 75 | trăind înaintea Lui în sfințenie și neprihănire, în toate zilele vieții noastre. |
| 76 | Și tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile Lui, |
| 77 | și să dai poporului Său cunoștința mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; – |
| 78 | datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălțime, |
| 79 | ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!“ |
| 80 | Iar pruncul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel. |
