1 | În vremea aceea au venit unii, și au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. |
2 | „Credeți voi“, le-a răspuns Isus, „că acești Galileeni au fost mai păcătoși decît toți ceilalți Galileeni, pentrucă au pățit astfel? |
3 | Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți peri la fel. |
4 | Sau acei optsprezece inși, peste cari a căzut turnul din Siloam, și i-a omorît, credeți că au fost mai păcătoși decît toți ceilalți oameni, cari locuiau în Ierusalim? |
5 | Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.“ |
6 | El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n’a găsit. |
7 | Atunci a zis vierului: «Iată că sînt trei ani, decînd vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pămîntul degeaba?» |
8 | «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină. |
9 | Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.“ |
10 | Isus învăța pe norod într’o sinagogă în ziua Sabatului. |
11 | Și acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gîrbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. |
12 | Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o, și i-a zis: „Femeie, ești deslegată de neputința ta.“ |
13 | Și-a întins mînile peste ea: îndată s’a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu. |
14 | Dar fruntașul sinagogii, mîniat că Isus săvîrșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, și a zis norodului: „Sînt șase zile în cari trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!“ |
15 | „Fățarnicilor“, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-și desleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, și-l duce de-l adapă? |
16 | Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?“ |
17 | Pe cînd vorbea El astfel, toți protivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea El. |
18 | El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna? |
19 | Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om, și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s’a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.“ |
20 | El a zis iarăș: „Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? |
21 | Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, pînă s’a dospit toată.“ |
22 | Isus umbla prin cetăți și prin sate, învățînd pe norod, și călătorind spre Ierusalim. |
23 | Cineva I-a zis: „Doamne, oare puțini sînt ceice sînt pe calea mîntuirii?“ El le-a răspuns: |
24 | „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea. |
25 | Odată ce Stăpînul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară, și veți începe să bateți la ușă, și să ziceți: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» drept răspuns, El vă va zice: «Nu știu de unde sînteți.» |
26 | Atunci veți începe să ziceți: «Noi am mîncat și am băut în fața Ta, și în ulițele noastre ai învățat pe norod.» |
27 | Și El va răspunde: «Vă spun că nu știu de unde sînteți; depărtați-vă dela Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.» |
28 | Va fi plînsul și scrîșnirea dinților, cînd veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov, și pe toți proorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi scoși afară. |
29 | Vor veni dela răsărit și dela apus, dela miazănoapte și dela miază-zi, și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu. |
30 | Și iată că sînt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintîi, și sînt unii din cei dintîi, cari vor fi cei de pe urmă.“ |
31 | În aceeaș zi, au venit cîțiva Farisei, și I-au zis: „Pleacă, și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.“ |
32 | „Duceți-vă“, le-a răspuns El, „și spuneți vulpii aceleia: «Iată că scot dracii, și săvîrșesc vindecări astăzi și mîne, iar a treia zi voi isprăvi. |
33 | Dar trebuie să umblu astăzi, mîne și poimîne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim. |
34 | Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimeși la tine; de cîte ori am vrut să strîng pe fiii tăi, cum își strînge găina puii supt aripi, și n’ați vrut! |
35 | Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veți mai vedea, pînă veți zice: «Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!“ |