| 1 | Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus ca să-L asculte. |
| 2 | Și Fariseii și cărturarii cîrteau și ziceau: „Omul acesta primește pe păcătoși, și mănîncă cu ei.“ |
| 3 | Dar El le-a spus pilda aceasta: |
| 4 | „Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe islaz, și se duce după cea pierdută, pînă cînd o găsește? |
| 5 | După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; |
| 6 | și, cînd se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi, și le zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.» |
| 7 | Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decît pentru nouă zeci și nouă de oameni neprihăniți cari n’au nevoie de pocăință. |
| 8 | Sau care femeie, dacă are zece lei (Grecește: drahme.) de argint, și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găsește? |
| 9 | După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele și vecinele ei, și zice: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care-l pierdusem.» |
| 10 | Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.“ |
| 11 | El a mai zis: „Un om avea doi fii. |
| 12 | Cel mai tînăr din ei a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.» Și tatăl le-a împărțit averea. |
| 13 | Nu după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul, și a plecat într’o țară depărtată, unde și-a risipit averea, ducînd o viață destrăbălată. |
| 14 | După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă. |
| 15 | Atunci s’a dus și s’a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui să-i păzească porcii. |
| 16 | Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele, pe cari le mîncau porcii, dar nu i le da nimeni. |
| 17 | Și-a venit în fire, și a zis: «Cîți argați ai tatălui meu au belșug de pîne, iar eu mor de foame aici! |
| 18 | Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, |
| 19 | și nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.» |
| 20 | Și s’a sculat, și a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l-a văzut, și i s’a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult. |
| 21 | Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.» |
| 22 | Dar tatăl a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în picioare. |
| 23 | Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mîncăm și să ne veselim; |
| 24 | căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.» Și au început să se veselească. |
| 25 | Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit și s’a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. |
| 26 | A chemat pe unul din robi, și a început să-l întrebe ce este. |
| 27 | Robul acela i-a răspuns: «Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentrucă l-a găsit iarăș sănătos și bine.» |
| 28 | El s’a întărîtat de mînie, și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară, și l-a rugat să intre. |
| 29 | Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: «Iată, eu îți slujesc ca un rob de atîția ani, și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; |
| 30 | iar cînd a venit acest fiu al tău, care ți-a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.» |
| 31 | «Fiule», i-a zis tatăl, «tu întotdeauna ești cu mine, și tot ce am eu este al tău. |
| 32 | Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, și a înviat, era pierdut și a fost găsit.“ |
