| 1 | Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase. |
| 2 | El le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina. |
| 3 | În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el, și-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîșul meu.» |
| 4 | Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez, |
| 5 | totuș, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.» |
| 6 | Domnul a adăogat: «Auziți ce zice judecătrul nedrept? |
| 7 | Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, cari strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? |
| 8 | Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pămînt?“ |
| 9 | A mai spus și pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înșiși că sînt neprihăniți, și disprețuiau pe ceilalți. |
| 10 | „Doi oameni s’au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, și altul vameș. |
| 11 | Fariseul sta în picioare, și a început să se roage în sine astfel: «Dumnezeule, Îți mulțămesc că nu sînt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. |
| 12 | Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.» |
| 13 | Vameșul sta departe, și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, și zicea: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!» |
| 14 | Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s’a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalță, va fi smerit; și oricine se smerește, va fi înălțat.“ |
| 15 | I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari-i aduceau. |
| 16 | Isus a chemat la Sine pe copilași, și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. |
| 17 | Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.“ |
| 18 | Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața vecinică?“ |
| 19 | „Pentruce Mă numești bun?“ i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. |
| 20 | Știi poruncile: «Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.“ |
| 21 | „Toate aceste lucruri,“ I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.“ |
| 22 | Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.“ |
| 23 | Cînd a auzit el aceste cuvinte, s’a întristat de tot; căci era foarte bogat. |
| 24 | Isus a văzut că s’a întristat de tot, și a zis: „Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! |
| 25 | Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.“ |
| 26 | Cei ce-L ascultau, au zis: „Atunci cine poate fi mîntuit?“ |
| 27 | Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu.“ |
| 28 | Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul, și Te-am urmat.“ |
| 29 | Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, |
| 30 | și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața vecinică.“ |
| 31 | Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini. |
| 32 | Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; |
| 33 | și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.“ |
| 34 | Ei n’au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, și nu pricepeau ce le spunea Isus. |
| 35 | Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lîngă drum și cerșea. |
| 36 | Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este. |
| 37 | I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.“ |
| 38 | Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“ |
| 39 | Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!“ |
| 40 | Isus S’a oprit, și a poruncit să-l aducă la El; și, după ce s’a apropiat, l-a întrebat: |
| 41 | „Ce vrei să-ți fac?“ „Doamne,“ a răspuns el, „să-mi capăt vederea.“ |
| 42 | Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mîntuit.“ |
| 43 | Numaidecît, orbul și-a căpătat vederea, și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. |
