| 1 | Într’una din acele zile, cînd învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrînii, |
| 2 | și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ți-a dat puterea aceasta?“ |
| 3 | Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: |
| 4 | Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?“ |
| 5 | Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: «Din cer», va zice: «Atunci dece nu l-ați crezut?» |
| 6 | Și dacă răspundem: «Dela oameni», tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un prooroc.“ |
| 7 | Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. |
| 8 | Și Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“ |
| 9 | Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într’o altă țară, pentru o vreme îndelungată. |
| 10 | La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, și l-au trimes înapoi cu mînile goale. |
| 11 | A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit, și l-au trimes înapoi cu mînile goale. |
| 12 | A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela, și l-au scos afară. |
| 13 | Stăpînul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.“ |
| 14 | Dar vierii, cînd l-au văzut, s’au sfătuit între ei, și au zis: „Iată moștenitorul; veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.“ |
| 15 | Și l-au scos afară din vie, și l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei? |
| 16 | Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.“ Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!“ |
| 17 | Dar Isus i-a privit drept în față, și a zis: „Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului? |
| 18 | Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: și pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?“ |
| 19 | Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor. |
| 20 | Au început să pîndească pe Isus; și au trimes niște iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mîna stăpînirii și pe mîna puterii dregătorului. |
| 21 | Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți pe oameni drept, și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. |
| 22 | Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?“ |
| 23 | Isus le-a priceput viclenia, și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? |
| 24 | Arătați-Mi un ban (Grecește: dinar.). Al cui chip, și ale cui slove sînt scrise pe el?“ „Ale Cezarului“ au răspuns ei. |
| 25 | Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ |
| 26 | Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut. |
| 27 | Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s’au apropiat și au întrebat pe Isus: |
| 28 | „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: «Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, și să ridice urmaș fratelui său.» |
| 29 | Au fost dar șapte frați. Cel dintîi s’a însurat, și a murit fără copii. |
| 30 | Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. |
| 31 | A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. |
| 32 | La urma tuturor, a murit și femeia. |
| 33 | Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.“ |
| 34 | Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; |
| 35 | dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. |
| 36 | Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. |
| 37 | Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre «Rug», cînd numește pe Domnul: «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» |
| 38 | Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sînt vii.“ |
| 39 | Unii din cărturari au luat cuvîntul, și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.“ |
| 40 | Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare. |
| 41 | Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? |
| 42 | Căci însuș David zice în Cartea Psalmilor: «Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea, |
| 43 | pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.» |
| 44 | Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?“ |
| 45 | Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: |
| 46 | „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; |
| 47 | și casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.“ |
