| 1 | Praznicul azimilor, numit Paștele, se apropia. |
| 2 | Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. |
| 3 | Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. |
| 4 | Iuda s’a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mînile lor. |
| 5 | Ei s’au bucurat, și au căzut la învoială să-i dea bani. |
| 6 | După ce le-a făgăduit că li-L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără știrea norodului. |
| 7 | Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. |
| 8 | Și Isus a trimes pe Petru și pe Ioan, și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mîncăm.“ |
| 9 | „Unde voiești să pregătim?“ L-au întrebat ei. |
| 10 | El le-a răspuns: „Iată, cînd veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra, |
| 11 | și spuneți stăpînului casei: «Învățătorul îți zice: Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănînc Paștele cu ucenicii Mei?» |
| 12 | Și are să vă arate o odae mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.“ |
| 13 | Ei au plecat, și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. |
| 14 | Cînd a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. |
| 15 | El le-a zis: „Am dorit mult să mănînc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; |
| 16 | căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.“ |
| 17 | Și a luat un pahar, a mulțămit lui Dumnezeu, și a zis: „Luați paharul acesta, și împărțiți-l între voi; |
| 18 | pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, pănă cînd va veni Împărăția lui Dumnezeu.“ |
| 19 | Apoi a luat pîne; și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, a frînt-o, și le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.“ |
| 20 | Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, și li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“ |
| 21 | „Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. |
| 22 | Negreșit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!“ |
| 23 | Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. |
| 24 | Între apostoli s’a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? |
| 25 | Isus le-a zis: „Împărații Neamurilor domnesc peste ele; și celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători. |
| 26 | Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; și celce cîrmuiește, ca celce slujește. |
| 27 | Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuș, sînt în mijlocul vostru ca celce slujește la masă. |
| 28 | Voi sînteți aceia, cari ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. |
| 29 | De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, |
| 30 | ca să mîncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea, și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.“ |
| 31 | Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v’a cerut să vă cearnă ca grîul. |
| 32 | Dar Eu M’am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.“ |
| 33 | „Doamne“, I-a zis Petru, „cu Tine sînt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.“ |
| 34 | Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cînta astăzi cocoșul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.“ |
| 35 | Apoi le-a mai zis: „Cînd v’am trimes fără pungă, fără traistă, și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva? „De nimic“, I-au răspuns ei. |
| 36 | Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s’o ia; cine are o traistă, deasemenea s’o ia; și cine n’are sabie, să-și vîndă haina, și să-și cumpere o sabie. |
| 37 | Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: «El a fost pus în numărul celor fărădelege.» Și lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.“ |
| 38 | „Doamne“, I-au zis ei, „iată aici două săbii.“ Și El le-a zis: „Destul!“ |
| 39 | După ce a ieșit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. |
| 40 | Cînd a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.“ |
| 41 | Apoi S’a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage, |
| 42 | zicînd: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuș, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.“ |
| 43 | Atunci I s’a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. |
| 44 | A ajuns într’un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt. |
| 45 | După ce S’a rugat, S’a sculat, și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare, |
| 46 | și le-a zis: „Pentruce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.“ |
| 47 | Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s’a apropiat de Isus, ca să-L sărute. |
| 48 | Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?“ |
| 49 | Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?“ |
| 50 | Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. |
| 51 | Dar Isus a luat cuvîntul, și a zis: „Lăsați-i! Pînă aici!“ Și S’a atins de urechea omului aceluia, și l-a vindecat. |
| 52 | Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege? |
| 53 | În toate zilele eram cu voi în Templu, și n’ați pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunerecului.“ |
| 54 | Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. |
| 55 | Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s’a așezat și el printre ei. |
| 56 | O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s’a uitat țintă la el, și a zis: „Și omul acesta era cu El.“ |
| 57 | Dar Petru s’a lepădat, și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.“ |
| 58 | Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.“ Iar Petru a zis: „Omule, nu sînt dintre ei.“ |
| 59 | Cam după un ceas, un altul întărea acelaș lucru, și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este Galilean.“ |
| 60 | Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.“ Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoșul. |
| 61 | Domnul S’a întors, și S’a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cînte cocoșul te vei lepăda de Mine de trei ori.“ |
| 62 | Și a ieșit afară, și a plîns cu amar. |
| 63 | Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. |
| 64 | L-au legat la ochi, Îl loveau peste față, și-L întrebau, zicînd: „Proorocește, cine Te-a lovit?“ |
| 65 | Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocori. |
| 66 | Cînd s’a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s’au adunat împreună, și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: |
| 67 | „Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!“ Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede; |
| 68 | și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. |
| 69 | Deacum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.“ |
| 70 | Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?“ Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sînt.“ |
| 71 | Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.“ |
