| 1 | S’au sculat toți, și au dus pe Isus înaintea lui Pilat. |
| 2 | Și au început să-L pîrască, și să zică: „Pe omul acesta l-am găsit ațîțînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, și zicînd că el este Hristosul, Împăratul.“ |
| 3 | Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt.“ |
| 4 | Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta.“ |
| 5 | Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: „Întărîtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici.“ |
| 6 | Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean. |
| 7 | Și cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L-a trimes la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea. |
| 8 | Irod, cînd a văzut pe Isus, s’a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; și nădăjduia să-L vadă făcînd vreo minune. |
| 9 | I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic. |
| 10 | Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo, și-L pîrau cu înferbîntare. |
| 11 | Irod, cu ostașii lui de pază, se purtau cu El cu dispreț; și, dupăce și-a bătut joc de El, și L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimes înapoi la Pilat. |
| 12 | În ziua aceea, Irod și Pilat s’au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte. |
| 13 | Pilat a strîns pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și pe norod, |
| 14 | și le-a zis: „Mi-ați adus înainte pe omul acesta ca pe unul care ațîță norodul la răscoală. Și iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari-l pîrîți. |
| 15 | Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimes înapoi; și iată că omul acesta n’a făcut nimic vrednic de moarte. |
| 16 | Eu deci, după ce voi pune să-l bată, îi voi da drumul.“ |
| 17 | La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemnițat. |
| 18 | Ei au strigat cu toții într’un glas: „La moarte cu omul acesta, și slobozește-ne pe Baraba!“ |
| 19 | Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, și pentru un omor. |
| 20 | Pilat le-a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus. |
| 21 | Dar ei au strigat: „Răstignește-L, răstignește-L!“ |
| 22 | Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n’am găsit nici o vină de moarte în El. Așa că, dupăce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.“ |
| 23 | Dar ei strigau în gura mare, și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. |
| 24 | Pilat a hotărît să li se împlinească cererea. |
| 25 | Le-a slobozit pe celce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, și pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mînile lor, ca să-și facă voia cu El. |
| 26 | Pe cînd Îl duceau să-L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s’o ducă după Isus. |
| 27 | În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, cari se boceau, își băteau pieptul, și se tînguiau după El. |
| 28 | Isus S’a întors spre ele, și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeți pe Mine; ci plîngeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri. |
| 29 | Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: «Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n’au născut, și de țîțele cari n’au alăptat!» |
| 30 | Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» Și dealurilor: «Acoperiți-ne!» |
| 31 | Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?“ |
| 32 | Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîți împreună cu Isus. |
| 33 | Cînd au ajuns la locul, numit „Căpățîna“, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stînga. |
| 34 | Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“ Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgînd la sorți. |
| 35 | Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus, și ziceau: „Pe alții i-a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuș, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.“ |
| 36 | Ostașii de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet, |
| 37 | și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mîntuiește-Te pe Tine însuți!“ |
| 38 | Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreești: „Acesta este Împăratul Iudeilor.“ |
| 39 | Unul din tîlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mîntuiește-Te pe Tine însuți, și mîntuiește-ne și pe noi!“ |
| 40 | Dar celalt l-a înfruntat, și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești supt aceeaș osîndă? |
| 41 | Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n’a făcut nici un rău.“ |
| 42 | Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine, cînd vei veni în Împărăția Ta!“ |
| 43 | Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.“ |
| 44 | Era cam pe la ceasul al șaselea. Și s’a făcut întunerec peste toată țara, pînă la ceasul al nouălea. |
| 45 | Soarele s’a întunecat, și perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt prin mijloc. |
| 46 | Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mînile Tale Îmi încredințez duhul!“ Și cînd a zis aceste vorbe Și-a dat duhul. |
| 47 | Sutașul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, și a zis: „Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!“ |
| 48 | Și tot norodul, care venise la priveliștea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s’a întors, bătîndu-se în piept. |
| 49 | Toți cunoscuții lui Isus și femeile, cari-L însoțiseră din Galilea, stăteau departe, și se uitau la cele ce se petreceau. |
| 50 | Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun și evlavios, |
| 51 | care nu luase parte la sfatul și hotărîrea celorlalți. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. |
| 52 | Omul acesta s’a dus la Pilat, și a cerut trupul lui Isus. |
| 53 | L-a dat jos de pe cruce, L-a înfășurat într’o pînză de in, și L-a pus într’un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. |
| 54 | Era ziua Pregătirii, și începea ziua Sabatului. |
| 55 | Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoțit pe Iosif; au văzut mormîntul și felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, |
| 56 | s’au întors, și au pregătit miresme și miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s’au odihnit, după Lege. |
