| 1 | În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineață, și au adus miresmele, pe cari le pregătiseră. |
| 2 | Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt, |
| 3 | au intrat înlăuntru, și n’au găsit trupul Domnului Isus. |
| 4 | Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s’au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare. |
| 5 | Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pămînt. Dar ei le-au zis: „Pentruce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? |
| 6 | Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v’a spus pe cînd era încă în Galilea, |
| 7 | cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învieze.“ |
| 8 | Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus. |
| 9 | La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. |
| 10 | Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte, cari erau împreună cu ele. |
| 11 | Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau. |
| 12 | Dar Petru s’a sculat, și a dat fuga la mormînt. S’a plecat, și s’a uitat înlăuntru, dar n’a văzut decît fășiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. |
| 13 | În aceeaș zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim; |
| 14 | și vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. |
| 15 | Pe cînd vorbeau ei și se întrebau, Isus S’a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei. |
| 16 | Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. |
| 17 | El le-a zis: „Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbați între voi pe drum?“ Și ei s’au oprit, uitîndu-se triști. |
| 18 | Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s’a întîmplat în el zilele acestea?“ – |
| 19 | „Ce?“ le-a zis El. – Și ei I-au răspuns: „Ce s’a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. |
| 20 | Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osîndit la moarte, și L-au răstignit?“ |
| 21 | Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s’au întîmplat aceste lucruri. |
| 22 | Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s’au dus disdedimineață la mormînt, |
| 23 | nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. |
| 24 | Unii din cei ce erau cu noi, s’au dus la mormînt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.“ |
| 25 | Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeți tot ce au spus proorocii! |
| 26 | Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?“ |
| 27 | Și a început dela Moise, și dela toți proorocii, și le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. |
| 28 | Cînd s’au apropiat de satul la care mergeau, El S’a făcut că vrea să meargă mai departe. |
| 29 | Dar ei au stăruit de El, și au zis: „Rămîi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut.“ Și a intrat să rămînă cu ei. |
| 30 | Pe cînd ședea la masă cu ei, a luat pînea; și, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, și le-a dat-o. |
| 31 | Atunci li s’au deschis ochii, și L-au cunoscut; dar El S’a făcut nevăzut dinaintea lor. |
| 32 | Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?“ |
| 33 | S’au sculat chiar în ceasul acela, s’au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc, |
| 34 | și zicînd: „A înviat Domnul cu adevărat, și S’a arătat lui Simon.“ |
| 35 | Și au istorisit ce li se întîmplase pe drum, și cum L-au cunoscut la frîngerea pînii. |
| 36 | Pe cînd vorbeau ei astfel, însuș Isus a stătut în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!“ |
| 37 | Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. |
| 38 | Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteți turburați? Și dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă? |
| 39 | Uitați-vă la mînile și picioarele Mele, Eu sînt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n’are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.“ |
| 40 | (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile și picioarele Sale.) |
| 41 | Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mîncare?“ |
| 42 | I-au dat o bucată de pește fript și un fagur de miere. |
| 43 | El le-a luat, și a mîncat înaintea lor. |
| 44 | Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi.“ |
| 45 | Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. |
| 46 | Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți. |
| 47 | Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. |
| 48 | Voi sînteți martori ai acestor lucruri. |
| 49 | Și iată că voi trimete peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămîneți în cetate pînă veți fi îmbrăcați cu putere de sus.“ |
| 50 | El i-a dus afară pînă spre Betania. Și-a ridicat mînile, și i-a binecuvîntat. |
| 51 | Pe cînd îi binecuvînta, S’a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer. |
| 52 | Dupăce I s’au închinat, ei s’au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. |
| 53 | Și tot timpul stăteau în Templu, și lăudau și binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin. |
