| 1 | Pe cînd Se afla lîngă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu, |
| 2 | Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejile. |
| 3 | S’a suit într’una din aceste corăbii, care era a lui Simon: și l-a rugat s’o depărteze puțin de la țărm. Apoi a șezut jos, și învăța pe noroade din corabie. |
| 4 | Cînd a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărtează-o la adînc, și aruncați-vă mrejile pentru pescuire.“ |
| 5 | Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit, și n’am prins nimic; dar, la cuvîntul Tău, voi arunca mrejile!“ |
| 6 | Dupăce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejile. |
| 7 | Au făcut semn tovarășilor lor, cari erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amîndouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. |
| 8 | Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s’a aruncat la genunchii lui Isus, și I-a zis: „Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos.“ |
| 9 | Fiindcă îl apucase spaima, pe el și pe toți ceice erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră. |
| 10 | Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.“ |
| 11 | Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, și au mers după El. |
| 12 | Isus era într’una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s’a aruncat cu fața la pămînt, L-a rugat, și I-a zis: „Doamne dacă vrei, poți să mă curățești.“ |
| 13 | Isus a întins mîna, S’a atins de el, și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!“ Îndată, l-a lăsat lepra. |
| 14 | Apoi i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te“, i-a zis El, „de te arată preotului, și adu pentru curățirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei.“ |
| 15 | Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strîngeau cu grămada, ca să-L asculte și să fie vindecați de boalele lor. |
| 16 | Iar El se ducea în locuri pustii, și Se ruga. |
| 17 | Într’una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște Farisei și învățători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. |
| 18 | Și iată că niște oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, și căutau să-l ducă înlăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. |
| 19 | Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperișul casei, și l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. |
| 20 | Cînd le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sînt iertate!“ |
| 21 | Cărturarii și Fariseii au început să cîrtească, și să zică în ei înșiși: „Cine este acesta, de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?“ |
| 22 | Isus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul și le-a zis: „Pentruce cîrtiți în inimile voastre? |
| 23 | Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îți sînt iertate», sau a zice: «Scoală-te, și umblă?» |
| 24 | Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: – «Ție îți poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acas㻄 |
| 25 | Și numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. |
| 26 | Toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.“ |
| 27 | După aceea Isus a ieșit afară, și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezînd la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!“ |
| 28 | Vameșul a lăsat totul, s’a sculat, și a mers după El. |
| 29 | Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei. |
| 30 | Fariseii și cărturarii cîrteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentruce mîncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii? |
| 31 | Isus a luat cuvîntul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doftor, ci cei bolnavi. |
| 32 | N’am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți ci pe cei păcătoși.“ |
| 33 | Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca și ai Fariseilor, postesc des, și fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă și beau.“ |
| 34 | El le-a răspuns: „Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul cînd mirele este cu ei? |
| 35 | Vor veni zile cînd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti în acele zile.“ |
| 36 | Le-a spus și o pildă: „Nimeni nu rupe dintr’o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe și haina cea nouă, și nici petecul luat dela ea, nu se potrivește la cea veche. |
| 37 | Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc; |
| 38 | ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, și amîndouă se păstrează. |
| 39 | Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: «Este mai bun cel vechi“ |
