| 1 | Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; |
| 2 | și mai erau și niște femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieșiseră șapte draci, |
| 3 | Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, și multe altele, cari-L ajutau cu ce aveau. |
| 4 | Cînd s’a strîns o gloată mare, și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: |
| 5 | „Sămănătorul a ieșit să-și samene sămînța. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, și au mîncat-o păsările cerului. |
| 6 | O altă parte a căzut pe stîncă; și, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală. |
| 7 | O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat-o. |
| 8 | O altă parte a căzut pe pămînt bun, și a crescut, și a făcut rod însutit.“ După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: „Cine are urechi de auzit, să audă.“ |
| 9 | Ucenicii Lui L-au întrebat ce înțeles are pilda aceasta. |
| 10 | El le-a răspuns: „Vouă v’a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, ca «măcar că văd, să nu vadă, și măcar că aud, să nu înțeleagă.“ |
| 11 | Iată ce înțeles are pilda aceasta: „Sămînța, este Cuvîntul lui Dumnezeu. |
| 12 | Cei închipuiți în sămînța căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul și ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, și să fie mîntuiți. |
| 13 | Cei închipuiți în sămînța căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad. |
| 14 | Sămînța, care a căzut între spini, închipuiește pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, își văd de drum, și-l lasă să fie înăbușit de grijile, bogățiile și plăcerile vieții acesteia, și n’aduc rod care să ajungă la coacere. |
| 15 | Sămînța, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl țin într’o inimă bună și curată, și fac roadă în răbdare. |
| 16 | Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n’o acopere cu un vas, nici n’o pune supt pat, ci o pune într’un sfeșnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina. |
| 17 | Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumină. |
| 18 | Luați seama dar la felul cum ascultați; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n’are, i se va lua și ce i se pare că are.“ |
| 19 | Mama și frații lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească, din pricina norodului. |
| 20 | Cineva I-a spus: „Mamă-Ta și frații Tăi stau afară, și vor să Te vadă.“ |
| 21 | Dar El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea și frații Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, și-l împlinesc.“ |
| 22 | Într’una din zile, Isus S’a suit într’o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: „Haidem să trecem dincolo de lac.“ Și au plecat. |
| 23 | Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s’a stîrnit un așa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie. |
| 24 | Au venit la El, L-au deșteptat, și au zis: „Învățătorule, Învățătorule, perim.“ Isus S’a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, cari s’au potolit: și s’a făcut liniște. |
| 25 | Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credința?“ Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: „Cine este acesta de poruncește chiar și vînturilor și apei și-L ascultă?“ |
| 26 | Au venit cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii. |
| 27 | Cînd a ieșit Isus la țărm, L-a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulți draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, și nu-și avea locuința într’o casă, ci în morminte. |
| 28 | Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui, și a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.“ |
| 29 | Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătușe la mîni și cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, și era gonit de dracul prin pustii. |
| 30 | Isus l-a întrebat: „Cum îți este numele?“ „Legiune,“ a răspuns el; pentrucă intraseră mulți draci în el. |
| 31 | Și dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc. |
| 32 | Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari pășteau. Și dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie. |
| 33 | Dracii au ieșit din omul acela, au intrat în porci, și turma s’a repezit de pe rîpă în lac, și s’a înecat. |
| 34 | Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit și au dat de veste în cetate și prin sate. |
| 35 | Oamenii au ieșit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, și au găsit pe omul din care ieșiseră dracii, șezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, și în toate mințile; și i-a apucat frica. |
| 36 | Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci. |
| 37 | Tot norodul din ținutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S’a suit într’o corabie, și S’a întors. |
| 38 | Omul din care ieșiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l-a trimes acasă, și i-a zis: |
| 39 | „Întoarce-te acasă, și povestește tot ce ți-a făcut Dumnezeu.“ El a plecat, și a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus. |
| 40 | La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. |
| 41 | Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s’a aruncat la picioarele lui Isus, și L-a rugat să vină pînă la el acasă; |
| 42 | pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. |
| 43 | Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea își cheltuise toată averea cu doftorii, fără s’o fi putut vindeca vreunul. |
| 44 | Ea s’a apropiat pe dinapoi, și s’a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s’a oprit. |
| 45 | Și Isus a zis: „Cine s’a atins de Mine?“ Fiindcă toți tăgăduiau, Petru și ceice erau cu El, au zis: „Învățătorule, noroadele Te împresoară și Te îmbulzesc, și mai întrebi: «Cine s’a atins de Mine?“ |
| 46 | Dar Isus a răspuns: „S’a atins cineva de Mine, căci am simțit că a ieșit din Mine o putere.“ |
| 47 | Femeia, cînd s’a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s’a aruncat jos înaintea Lui, și a spus în fața întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, și cum fusese vindecată numai decît. |
| 48 | Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mîntuit, du-te în pace.“ |
| 49 | Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii, și-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul.“ |
| 50 | Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită.“ |
| 51 | Cînd a ajuns la casa fruntașului, n’a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei. |
| 52 | Toți plîngeau și o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plîngeți; fetița n’a murit, ci doarme.“ |
| 53 | Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. |
| 54 | Dar El, dupăce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mînă, și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!“ |
| 55 | Și duhul ei s’a întors în ea, iar fata s’a sculat numaidecît. Isus a poruncit să-i dea să mănînce. |
| 56 | Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate. |
