| 1 | Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. – |
| 2 | Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei. – |
| 3 | Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav.“ |
| 4 | Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“ |
| 5 | Și Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr. |
| 6 | Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; |
| 7 | și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.“ |
| 8 | „Învățătorule“, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudea?“ |
| 9 | Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticnește, pentrucă vede lumina lumii acesteia; |
| 10 | dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentrucă n’are lumina în el.“ |
| 11 | După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.“ |
| 12 | Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“ |
| 13 | Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. |
| 14 | Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.“ |
| 15 | „Și mă bucur că n’am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.“ |
| 16 | Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!“ |
| 17 | Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt. |
| 18 | Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, |
| 19 | Mulți din Iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor. |
| 20 | Cînd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte; iar Maria ședea în casă. |
| 21 | Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu! |
| 22 | Dar și acum, știu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.“ |
| 23 | Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“ |
| 24 | „Știu“, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“ |
| 25 | Isus i-a zis: „Eu sînt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. |
| 26 | Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“ |
| 27 | „Da, Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“ |
| 28 | Dupăce a spus aceste vorbe, s’a dus și a chemat în taină pe soru-sa Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.“ |
| 29 | Maria, cum a auzit, s’a sculat iute, și s’a dus la El. |
| 30 | Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta. |
| 31 | Iudeii, cari erau cu Maria în casă și o mîngîiau, cînd au văzut-o sculîndu-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.“ |
| 32 | Maria, cînd a ajuns unde era Isus, și L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.“ |
| 33 | Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea și pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, și S’a tulburat. |
| 34 | Și a zis: „Unde l-ați pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei, „vino și vezi.“ |
| 35 | Isus plîngea. |
| 36 | Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!“ |
| 37 | Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“ |
| 38 | Isus S’a înfiorat din nou în Sine, și S’a dus la mormînt. Mormîntul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. |
| 39 | „Dați piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“ |
| 40 | Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“ |
| 41 | Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus, și a zis: „Tată, Îți mulțămesc că M’ai ascultat. |
| 42 | Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M’ai trimes.“ |
| 43 | Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“ |
| 44 | Și mortul a ieșit cu mînile și picioarele legate cu fășii de pînză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Deslegați-l, și lăsați-l să meargă.“ |
| 45 | Mulți din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. |
| 46 | Dar unii din ei s’au dus la Farisei, și le-au spus ce făcuse Isus. |
| 47 | Atunci preoții cei mai de seamă și Fariseii au adunat Soborul, și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. |
| 48 | Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.“ |
| 49 | Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; |
| 50 | oare nu vă gîndiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?“ |
| 51 | Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. |
| 52 | Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într’un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. |
| 53 | Din ziua aceea, au hotărît să-L omoare. |
| 54 | De aceea Isus nu mai umbla pe față printre Iudei; ci a plecat de acolo în ținutul de lîngă pustie, într’o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. |
| 55 | Paștele Iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s’au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească. |
| 56 | Ei căutau pe Isus, și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N’are să vină la praznic?“ |
| 57 | Iar preoții cei mai de seamă și Fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă. |
