| 1 | Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort, și pe care îl înviase din morți. |
| 2 | Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din ceice ședeau la masă cu El. |
| 3 | Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei; și s’a umplut casa de mirosul mirului. |
| 4 | Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vîndă, a zis: |
| 5 | „De ce nu s’a vîndut acest mir cu trei sute de lei, și să se fi dat săracilor?“ |
| 6 | Zicea lucrul acesta nu pentrucă purta grijă de săraci, ci pentrucă era un hoț, și, ca unul care ținea punga, lua el ce se punea în ea. |
| 7 | Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace; căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. |
| 8 | Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.“ |
| 9 | O mare mulțime de Iudei au aflat că Isus era în Betania; și au venit acolo, nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. |
| 10 | Preoții cei mai de seamă au hotărît să omoare și pe Lazăr, |
| 11 | căci din pricina lui mulți Iudei plecau dela ei și credeau în Isus. |
| 12 | A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, |
| 13 | a luat ramuri de finic, și I-a ieșit în întîmpinare, strigînd: „Osana! Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“ |
| 14 | Isus a găsit un măgăruș, și a încălecat pe el, dupăcum este scris: |
| 15 | „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mînzul unei măgărițe.“ |
| 16 | Ucenicii Lui n’au înțeles aceste lucruri dela început; dar, dupăce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El, și că ei le împliniseră cu privire la El. |
| 17 | Toți ceice fuseseră împreună cu Isus, cînd chemase pe Lazăr din mormînt și-l înviase din morți, mărturiseau despre El. |
| 18 | Și norodul I-a ieșit în întîmpinare, pentrucă aflase că făcuse semnul acesta. |
| 19 | Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu cîștigați nimic: iată că lumea se duce după El!“ |
| 20 | Niște Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic, |
| 21 | s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, și au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.“ |
| 22 | Filip s’a dus și a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip au spus lui Isus. |
| 23 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. |
| 24 | Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. |
| 25 | Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața vecinică. |
| 26 | Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sînt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. |
| 27 | Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, izbăvește-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! |
| 28 | Tată, proslăvește Numele Tău!“ Și din cer, s’a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, și-L voi mai proslăvi!“ |
| 29 | Norodul, care stătea acolo, și care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: „Un înger a vorbit cu El!“ |
| 30 | Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s’a auzit glasul acesta, ci pentru voi. |
| 31 | Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. |
| 32 | Și după ce voi fi înălțat de pe pămînt, voi atrage la Mine pe toți oamenii.“ – |
| 33 | Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. – |
| 34 | Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămîne în veac; cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?“ |
| 35 | Isus le-a zis: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii cari aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunerecul: cine umblă în întunerec, nu știe unde merge. |
| 36 | Cîtă vreme aveți lumina printre voi, credeți în lumină, ca să fiți fii ai luminii.“ Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat și S’a ascuns de ei. |
| 37 | Măcar că făsese atîtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, |
| 38 | ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?“ |
| 39 | De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: |
| 40 | „Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.“ |
| 41 | Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, și a vorbit despre El. |
| 42 | Totuș, chiar dintre fruntași, mulți au crezut în El; dar de frica Fariseilor nu-L mărturiseau pe față, ca să nu fie dați afară din sinagogă. |
| 43 | Căci au iubit mai mult slava oamenilor decît slava lui Dumnezeu. |
| 44 | Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M’a trimes pe Mine. |
| 45 | Și cine Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M’a trimes pe Mine. |
| 46 | Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec. |
| 47 | Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci Eu n’am venit să judec lumea, ci să mîntuiesc lumea. |
| 48 | Pe cine Mă nesocotește și nu primește cuvintele Mele, are cine-l osîndi: Cuvîntul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osîndi în ziua de apoi. |
| 49 | Căci Eu n’am vorbit dela Mine însumi, ci Tatăl, care M’a trimes, El însuș Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. |
| 50 | Și știu că porunca Lui este viața vecinică. De aceea lucrurile, pe cari le spun, le spun așa cum Mi le-a spus Tatăl.“ |
