1 | După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pîrîul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii Lui. |
2 | Iuda, vînzătorul, știa și el locul acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. |
3 | Iuda, deci, a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimeși de preoții cei mai de seamă și de Farisei, și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. |
4 | Isus, care știa tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, și le-a zis: „Pe cine căutați?“ |
5 | Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!“. Isus le-a zis: „Eu sînt!“. Iuda, vînzătorul, era și el cu ei. |
6 | Cînd le-a zis Isus: „Eu sînt“, ei s’au dat înapoi, și au căzut jos la pămînt. |
7 | El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?“ „Pe Isus din Nazaret“, I-au zis ei. |
8 | Isus a răspuns: „V-am spus că Eu sînt. Deci, dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.“ |
9 | A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba, pe care o spusese: „N-am pierdut pe niciunul din aceia, pe cari Mi i-ai dat.“ |
10 | Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu. |
11 | Isus a zis lui Petru: „Bagă-ți sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?“ |
12 | Ceata ostașilor, căpitanul lor, și aprozii Iudeilor, au prins deci pe Isus, și L-au legat. |
13 | L-au dus întîi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. |
14 | Și Caiafa era celce dăduse Iudeilor sfatul acesta: „Este de folos să moară un singur om pentru norod.“ |
15 | Simon Petru mergea după Isus; tot așa a făcut și un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot, și a intrat cu Isus în curtea marelui preot. |
16 | Petru însă a rămas afară la ușă. Celalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieșit afară, a vorbit cu portărița, și a băgat pe Petru înlăuntru. |
17 | Atunci slujnica, portărița, a zis lui Petru: „Nu cumva și tu ești unul din ucenicii omului acestuia?“ „Nu sînt“, a răspuns el. |
18 | Robii și aprozii cari erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: și se încălzeau. Petru stătea și el cu ei, și se încălzea. |
19 | Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui. |
20 | Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe față; totdeauna am învățat pe norod în sinagogă și în Templu, unde se adună toți Iudeii, și n’am spus nimic în ascuns. |
21 | Pentruce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe ceice M’au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia știu ce am spus.“ |
22 | La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, cari stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, și a zis: „Așa răspunzi marelui preot?“ |
23 | Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, dece mă bați?“ |
24 | Ana L-a trimes legat la marele preot Caiafa. |
25 | Simon Petru stătea acolo, și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul din ucenicii Lui?“ El s’a lepădat, și a zis: „Nu sînt.“ |
26 | Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?“ |
27 | Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cîntat cocoșul. |
28 | Au adus pe Isus dela Caiafa în odaia de judecată: era dimineața. Ei n’au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mînca Paștele. |
29 | Pilat deci a ieșit afară la ei, și le-a zis: „Ce pîră aduceți împotriva omului acestuia?“ |
30 | Drept răspuns, ei i-au zis: „Dacă n’ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mînile tale.“ |
31 | Atunci Pilat le-a zis: „Luați-L voi, și judecați-L după legea voastră.“ „Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorîm pe nimeni“, I-au zis Iudeii. |
32 | Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară. |
33 | Pilat a intrat iarăș în odaia de judecată, a chemat pe Isus și I-a zis: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?“ |
34 | Isus i-a răspuns: „Dela tine însuți zici lucrul acesta, sau ți l-au spus alții despre Mine!“ |
35 | Pilat a răspuns: „Eu sînt Iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat în mîna mea: ce ai făcut?“ |
36 | „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăția Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăția Mea nu este de aici.“ |
37 | „Atunci un Împărat tot ești!“ I-a zis Pilat. „Da“, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.“ |
38 | Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?“ a spus aceste vorbe, a ieșit iarăș afară la Iudei, și le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El. |
39 | Dar, fiindcă voi aveți obicei să vă slobozesc pe cineva de Paște, vreți să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“ |
40 | Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!“ Și Baraba era un tîlhar. |