| 1 | Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decît Ioan. |
| 2 | Însă Isus nu boteza El însuș, ci ucenicii Lui. |
| 3 | Atunci a părăsit Iudea, și S’a întors în Galilea. |
| 4 | Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, |
| 5 | a ajuns lîngă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. |
| 6 | Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al șaselea. |
| 7 | A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau“, i-a zis Isus. |
| 8 | Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării. |
| 9 | Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?“ – Iudeii, în adevăr, n’au legături cu Samaritenii. |
| 10 | – Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.“ |
| 11 | „Doamne“, I-a zis femeia, „n’ai cu ce să scoți apă, și fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie? |
| 12 | Ești Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, și a băut din ea el însuș și feciorii lui și vitele lui?“ |
| 13 | Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăș sete. |
| 14 | Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va țîșni în viața vecinică.“ |
| 15 | „Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin pînă aici să scot.“ |
| 16 | „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici“. |
| 17 | Femeia I-a răspuns: „N’am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n’ai bărbat. |
| 18 | Pentrucă cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.“ |
| 19 | „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că ești prooroc. |
| 20 | Părinții noștri s’au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“ |
| 21 | „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. |
| 22 | Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mîntuirea vine dela Iudei. |
| 23 | Dar vine ceasul, și acum a și venit, cînd închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. |
| 24 | Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.“ |
| 25 | „Știu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“ |
| 26 | Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.“ |
| 27 | Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuș nici unul nu I-a zis: „Ce căuți?“ sau: „Despre ce vorbești cu ea?“ |
| 28 | Atunci femeia și-a lăsat găleata, s’a dus în cetate, și a zis oamenilor: |
| 29 | „Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“ |
| 30 | Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El. |
| 31 | În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, și ziceau: „Învățătorule, mănîncă!“ |
| 32 | Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n’o cunoașteți.“ |
| 33 | Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?“ |
| 34 | Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimes, și să împlinesc lucrarea Lui. |
| 35 | Nu ziceți voi că mai sînt patru luni pînă la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriș. |
| 36 | Cine seceră, primește o plată, și strînge roadă pentru viața vecinică; pentruca și cel ce samănă și celce seceră să se bucure în acelaș timp. |
| 37 | Căci în această privință, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul seceră». |
| 38 | Eu v’am trimes să secerați acolo unde nu voi v’ați ostenit; alții s’au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.“ |
| 39 | Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“ |
| 40 | Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Și El a rămas acolo două zile. |
| 41 | Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. |
| 42 | Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.“ |
| 43 | După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea. |
| 44 | Căci El însuș spusese că un prooroc nu este prețuit în patria sa. |
| 45 | Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic. |
| 46 | Isus S’a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin.În Capernaum era un slujbaș împărătesc, al cărui fiu era bolnav. |
| 47 | Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s’a dus la El, și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. |
| 48 | Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!“ |
| 49 | Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuțul meu.“ |
| 50 | „Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.“ Și omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, și a pornit la drum. |
| 51 | Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. |
| 52 | El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.“ |
| 53 | Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut el și toată casa lui. |
| 54 | Acesta este iarăș al doilea semn, făcut de Isus, după ce S’a întors din Iudea în Galilea. |
