| 1 | După aceea, Isus S’a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei. |
| 2 | O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi. |
| 3 | Isus S’a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi. |
| 4 | Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape. |
| 5 | Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?“ |
| 6 | Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă. |
| 7 | Filip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n’ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.“ |
| 8 | Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: |
| 9 | „Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sînt acestea la atîția?“ |
| 10 | Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. |
| 11 | Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit. |
| 12 | Dupăce s’au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeți fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“ |
| 13 | Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toți. |
| 14 | Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel așteptat în lume.“ |
| 15 | Isus, fiindcă știa că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S’a dus iarăș la munte, numai El singur. |
| 16 | Cînd s’a înserat, ucenicii Lui s’au coborît la marginea mării. |
| 17 | S’au suit într’o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. |
| 18 | Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată. |
| 19 | După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s’au înfricoșat. |
| 20 | Dar Isus le-a zis: „Eu sînt, nu vă temeți!“ |
| 21 | Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. |
| 22 | Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. |
| 23 | A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulțămise lui Dumnezeu. |
| 24 | Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s’au suit și ele în corăbiile acestea, și s’au dus la Capernaum să caute pe Isus. |
| 25 | Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, cînd ai venit aici?“ |
| 26 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutați nu pentrucă ați văzut semne, ci pentrucă ați mîncat din pînile acelea, și v’ați săturat. |
| 27 | Lucrați nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viața vecinică, și pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuș Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“ |
| 28 | Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrșim lucrările lui Dumnezeu?“ |
| 29 | Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimes El.“ |
| 30 | „Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? |
| 31 | Părinții noștri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîne din cer.“ |
| 32 | Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v’a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer; |
| 33 | căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, și dă lumii viața“. |
| 34 | „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.“ |
| 35 | Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. |
| 36 | Dar v’am spus că M’ați și văzut, și tot nu credeți. |
| 37 | Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: |
| 38 | căci M’am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimes. |
| 39 | Și voia Celuice M’a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. |
| 40 | Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.“ |
| 41 | Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s’a pogorît din cer.“ |
| 42 | Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: «Eu M’am pogorît din cer?“ |
| 43 | Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiți între voi. |
| 44 | Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimes; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
| 45 | În prooroci este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine. |
| 46 | Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. |
| 47 | Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața vecinică. |
| 48 | Eu sînt Pînea vieții. |
| 49 | Părinții voștri au mîncat mană în pustie, și au murit. |
| 50 | Pînea, care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănînce din ea, și să nu moară. |
| 51 | Eu sînt Pînea vie, care s’a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; și pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.“ |
| 52 | La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?“ |
| 53 | Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sîngele Lui, n’aveți viața în voi înșivă. |
| 54 | Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, are viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
| 55 | Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sîngele Meu este cu adevărat o băutură. |
| 56 | Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, rămîne în Mine, și Eu rămîn în el. |
| 57 | După cum Tatăl, care este viu, M’a trimes pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi și el prin Mine. |
| 58 | Astfel este pînea, care s’a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinții voștri, și totuș au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.“ |
| 59 | Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăța pe oameni în Capernaum. |
| 60 | Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?“ |
| 61 | Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? |
| 62 | Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? … |
| 63 | Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh și viață. |
| 64 | Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus știa dela început cine erau ceice nu cred, și cine era celce avea să-L vîndă. |
| 65 | Și a adăogat: „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“ |
| 66 | Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s’au întors înapoi, și nu mai umblau cu El. |
| 67 | Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?“ |
| 68 | „Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții vecinice. |
| 69 | Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“ |
| 70 | Isus le-a răspuns: „Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuș unul din voi este un drac.“ |
| 71 | Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece. |
