Ioan 8

1	Isus S’a dus la muntele Măslinilor.
2	Dar disdedimineață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos, și-i învăța.
3	Atunci cărturarii și Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,
4	și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd săvîrșea preacurvia.
5	Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?“
6	Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S’a plecat în jos, și scria cu degetul pe pămînt.
7	Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S’a ridicat în sus, și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintîi cu piatra în ea.“
8	Apoi S’a plecat iarăș, și scria cu degetul pe pămînt.
9	Cînd au auzit ei cuvintele acestea, s’au simțit mustrați de cugetul lor, și au ieșit afară, unul cîte unul, începînd dela cei mai bătrîni, pînă la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10	Atunci S’a ridicat în sus; și, cînd n’a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt pîrîșii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?“
11	„Nimeni, Doamne“, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.“)
12	Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieții.“
13	La auzul acestor vorbe, Fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată.“
14	Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuș mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin nici unde Mă duc.
15	Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni.
16	Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentrucă nu sînt singur, ci Tatăl, care M’a trimes, este cu Mine.
17	În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18	deci despre Mine însumi, mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește și Tatăl, care M’a trimes.“
19	Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?“ Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M’ați cunoaște pe Mine, ați cunoaște și pe Tatăl Meu.“
20	Isus a spus aceste cuvinte, pe cînd învăța pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; și nimeni n’a pus mîna pe el, pentrucă încă nu-I sosise ceasul.
21	Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, și Mă veți căuta, și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.“
22	Atunci Iudeii au zis: „Doar n’o avea de gînd să se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni!“
23	„Voi sînteți de jos“, le-a zis El; „Eu sînt de sus: voi sînteți din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.
24	De aceea v’am spus că veți muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeți că Eu sînt, veți muri în păcatele voastre.“
25	„Cine ești Tu?“ I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceeace dela început vă spun că sînt.“
26	Am multe de zis despre voi și de osîndit în voi; dar Celce M-a trimes, este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.“
27	Ei n’au înțeles că le vorbea despre Tatăl.
28	Isus deci le-a zis: „Cînd veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sînt, și că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M’a învățat Tatăl Meu.
29	Cel ce M’a trimes, este cu Mine; Tatăl nu M’a lăsat singur, pentrucă totdeauna fac ce-I este plăcut.“
30	Pe cînd vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El.
31	Și a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: „Dacă rămîneți în cuvîntul Meu, sînteți în adevăr ucenicii Mei;
32	veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.“
33	Ei I-au răspuns: „Noi sîntem sămînța lui Avraam, și n’am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: «Veți fi slobozi!“
34	„Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului.
35	Și robul nu rămîne pururea în casă; fiul însă rămîne pururea.
36	Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi.
37	Știu că sînteți sămînța lui Avraam; dar căutați să Mă omorîți, pentrucă nu pătrunde în voi cuvîntul Meu.
38	Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; și voi faceți ce ați auzit dela tatăl vostru.“
39	„Tatăl nostru“, I-au răspuns ei, „este Avraam“. Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam.
40	Dar acum căutați să Mă omorîți, pe Mine, un om, care v’am spus adevărul, pe care l-am auzit dela Dumnezeu. Așa ceva Avraam n’a făcut.
41	Voi faceți faptele tatălui vostru.“ Ei I-au zis: „Noi nu sîntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.“
42	Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M’ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin dela Dumnezeu: n’am venit dela Mine însumi, ci El M’a trimes.
43	Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvîntul Meu.
44	Voi aveți de tată pe diavolul; și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El dela început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr. Oridecîteori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.
45	Iar pe Mine, pentrucă spun adevărul, nu Mă credeți.
46	Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți?
47	Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n’ascultați, pentrucă nu sînteți din Dumnezeu.“
48	Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești Samaritean, și că ai drac?“
49	„N’am drac“ le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți.
50	Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă.
51	Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzește cineva cuvîntul Meu, în veac nu va vedea moartea.“
52	„Acum“, I-au zis Iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, și tu zici: «Dacă păzește cineva cuvîntul Meu, în veac nu va gusta moartea.»
53	Doar n’ai fi Tu mai mare decît părintele nostru Avraam, care a murit? Și decît proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?“
54	Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru;
55	și totuș nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine; și dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc și păzesc Cuvîntul Lui.
56	Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o și s’a bucurat.“
57	„N’ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, „și ai văzut pe Avraam!“
58	Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“
59	La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S’a ascuns, și a ieșit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.