| 1 | Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă și să învețe pe oameni, |
| 2 | dela început pînă în ziua în care S’a înălțat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese. |
| 3 | După patima Lui, li S’a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. |
| 4 | Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care,“ le-a zis El, „ați auzit-o dela Mine. |
| 5 | Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfînt.“ |
| 6 | Deci apostolii, pe cînd erau strînși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să așezi din nou Împărăția lui Israel?“ |
| 7 | El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa. |
| 8 | Ci voi veți primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului.“ |
| 9 | După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. |
| 10 | Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s’au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb, |
| 11 | și au zis: „Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S’a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaș fel cum L-ați văzut mergînd la cer.“ |
| 12 | Atunci ei s’au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lîngă Ierusalim, departe cît un drum în ziua Sabatului. |
| 13 | Cînd au ajuns acasă, s’au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, și Iuda, fiul lui Iacov. |
| 14 | Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile, și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui. |
| 15 | În zilele acelea, Petru s’a sculat în mijlocul fraților, – numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci, – și a zis: |
| 16 | „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. |
| 17 | El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe. |
| 18 | Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, și i s’au vărsat toate măruntaiele. |
| 19 | Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: «Acheldama», adică: «Ogorul sîngelui.» – |
| 20 | În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: «Locuința lui să rămînă pustie, și nimeni să nu locuiască în ea!» Și: «Slujba lui s’o ia altul!» |
| 21 | Trebuie deci ca, dintre ceice ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, |
| 22 | cu începere dela botezul lui Ioan pînă în ziua cînd S’a înălțat El dela noi, să fie rînduit, unul care să ne însoțească drept martor al învierii Lui. |
| 23 | Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia. |
| 24 | Apoi au făcut următoarea rugăciune: «Doamne, Tu, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, |
| 25 | ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.» |
| 26 | Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli. |
