| 1 | În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana“. |
| 2 | Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. |
| 3 | Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într’o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, și i-a zis: „Cornelie!“ |
| 4 | Corneliu s’a uitat țintă la el, s’a înfricoșat, și a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. |
| 5 | Trimete acum niște oameni la Iope, și chiamă pe Simon, zis și Petru. |
| 6 | El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.“ |
| 7 | Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, și un ostaș cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul; |
| 8 | și, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope. |
| 9 | A doua zi, cînd erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperișul casei, pela ceasul al șaselea. |
| 10 | L-a ajuns foamea, și a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească. |
| 11 | A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt. |
| 12 | În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului. |
| 13 | Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“ |
| 14 | „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“ |
| 15 | Și glasul i-a zis iarăș a doua oară: „Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.“ |
| 16 | Lucrul acesta s’a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăș la cer. |
| 17 | Pe cînd Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeși de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă, |
| 18 | și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. |
| 19 | Și pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; |
| 20 | scoală-te, pogoară-te, și du-te cu ei, fără șovăire, căci Eu i-am trimes.“ |
| 21 | Petru deci s’a pogorît, și a zis oamenilor acelora: „Eu sînt acela, pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?“ |
| 22 | Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr’un înger sfînt, să te cheme în casa lui, și să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.“ |
| 23 | Petru deci i-a chemat înlăuntru, și i-a găzduit. |
| 24 | A doua zi, s’a sculat, și a plecat cu ei. L-au însoțit și cîțiva frați din Iope.În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe cari-i chemase. |
| 25 | Cînd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s’a aruncat la picioarele lui, și i s’a închinat. |
| 26 | Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sînt om!“ |
| 27 | Și vorbind cu el, a intrat în casă, și a găsit adunați pe mulți. |
| 28 | „Știți“, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. |
| 29 | Deaceea am venit fără cîrtire cînd m’ați chemat; vă întreb dar, cu ce gînd ați trimes după mine?“ |
| 30 | Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; și iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare, |
| 31 | și a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. |
| 32 | Trimete dar la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îți va vorbi.“ |
| 33 | Am trimes îndată la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.“ |
| 34 | Atunci Petru a început să vorbească, și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, |
| 35 | ci că în orice neam, cine se teme de El, și lucrează neprihănire este primit de El. |
| 36 | El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. |
| 37 | Știți vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan; |
| 38 | cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. |
| 39 | Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în țara Iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu-L pe lemn. |
| 40 | Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, și a îngăduit să Se arate, |
| 41 | nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat și am băut împreună cu El, după ce a înviat din morți. |
| 42 | Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, și să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. |
| 43 | Toți proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.“ |
| 44 | Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S’a pogorît Duhul Sfînt peste toți cei ce ascultau Cuvîntul. |
| 45 | Toți credincioșii tăiați împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiți cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s’a vărsat și peste Neamuri. |
| 46 | Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: |
| 47 | „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, cari au primit Duhul Sfînt ca și noi?“ |
| 48 | Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei. |
