| 1 | Apostolii și frații, cari erau în Iudea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu. |
| 2 | Și cînd s’a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur, |
| 3 | și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur, și ai mîncat cu ei.“ |
| 4 | Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis: |
| 5 | „Eram în cetatea Iope; și, pe cînd mă rugam, am căzut într’o răpire sufletească, și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit pînă la mine. |
| 6 | Cînd m’am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele și păsările cerului. |
| 7 | Și am auzit un glas, care mi-a zis: «Petre, scoală-te, taie și mănînîncă.» |
| 8 | Dar eu am răspuns: «Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n’a intrat vreodată în gura mea.» |
| 9 | Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: «Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.» |
| 10 | Lucrul acesta s’a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăș în cer. |
| 11 | Și iată că îndată, trei oameni trimeși din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram. |
| 12 | Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m’au însoțit și ei, și am intrat în casa omului. |
| 13 | El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, și zicîndu-i: «Trimete la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru, |
| 14 | care-ți va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu și toată casa ta.» |
| 15 | Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei ca și peste noi la început. |
| 16 | Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: «Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfînt.» |
| 17 | Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaș dar, ca și nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?“ |
| 18 | Dupăce au auzit aceste lucruri, s’au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: „Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăință, ca să aibă viața.“ |
| 19 | Ceice se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ștefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor. |
| 20 | Totuș printre ei au fost cîțiva oameni din Cipru și din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. |
| 21 | Mîna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s’au întors la Domnul. |
| 22 | Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia. |
| 23 | Cînd a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s’a bucurat, și i-a îndemnat pe toți să rămînă cu inimă hotărîtă alipiți de Domnul. |
| 24 | Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt și de credință. Și destul de mult norod s’a adaos la Domnul. |
| 25 | Barnaba s’a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; |
| 26 | și, cînd l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, și au învățat pe mulți oameni. Pentru întîiaș dată, ucenicilor li s’a dat numele de creștini în Antiohia. |
| 27 | În vremea aceea, s’au pogorît niște prooroci din Ierusalim la Antiohia. |
| 28 | Unul din ei, numit Agab, s’a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. |
| 29 | Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților, cari locuiau în Iudea, |
| 30 | ceeace au și făcut; și au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrîni.) prin mîna lui Barnaba și a lui Saul. |
