| 1 | Cam pe aceeaș vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască; |
| 2 | și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. |
| 3 | Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna și pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimilor. – |
| 4 | După ce l-a prins, și l-a băgat în temniță, l-a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostași, cu gînd ca după Paște să-l scoată înaintea norodului. |
| 5 | Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. |
| 6 | În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mîni cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă. |
| 7 | Și iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanțurile i-au căzut jos de pe mîni. |
| 8 | Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, și leagă-ți încălțămintele.“ Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, și vino după mine.“ |
| 9 | Petru a ieșit afară, și a mers după el, fără să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. |
| 10 | După ce au trecut de straja întîia și a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, și ea li s’a deschis singură; au ieșit, și au trecut într’o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el. |
| 11 | Cînd și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, și m’a scăpat din mîna lui Irod și dela tot ce aștepta poporul Iudeu.“ |
| 12 | După ce și-a dat bine seama de cele întîmplate, s’a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă, și se rugau. |
| 13 | A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. |
| 14 | A cunoscut glasul lui Petru: și de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. |
| 15 | „Ești nebună!“ i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.“ |
| 16 | Petru însă bătea mereu. Au deschis, și au rămas încremeniți cînd l-au văzut. |
| 17 | Petru le-a făcut semn cu mîna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță, și a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților.“ Apoi a ieșit, și s’a dus într’alt loc. |
| 18 | Cînd s’a făcut ziuă, ostașii au fost într’o mare fierbere, ca să știe ce s’a făcut Petru. |
| 19 | Irod, după ce l-a căutat în toate părțile, și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, și a poruncit să-i omoare. În urmă s’a pogorît din Iudea la Cezarea, ca să rămînă acolo. |
| 20 | Irod era foarte mîniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într’un gînd la el; și după ce au cîștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentrucă țara lor se hrănea din țara împăratului. |
| 21 | Într’o zi anumită, Irod s’a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc, și le vorbea. |
| 22 | Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“ |
| 23 | Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mîncat de viermi. |
| 24 | Însă Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea. |
| 25 | Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s’au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis și Marcu. |
