| 1 | În Biserica din Antiohia erau niște prooroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, și Saul. |
| 2 | Pe cînd slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfînt a zis: „Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.“ |
| 3 | Atunci, după ce au postit și s’au rugat, și-au pus mînile peste ei, și i-au lăsat să plece. |
| 4 | Barnaba și Saul, trimeși de Duhul Sfînt, s’au coborît la Seleucia, și de acolo au plecat cu corabia la Cipru. |
| 5 | Ajunși la Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. |
| 6 | Dupăce au străbătut toată insula pînă la Pafos, au întîlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus, |
| 7 | care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înțelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul, și și-a arătat dorința să audă Cuvîntul lui Dumnezeu. |
| 8 | Dar Elima, vrăjitorul, – căci așa se tîlcuiește numele lui – le stătea împotrivă, și căuta să abată pe dregător dela credință. |
| 9 | Atunci Saul, care se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfînt, s’a uitat țintă la el, |
| 10 | și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului? |
| 11 | Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, și nu vei vedea soarele pînă la o vreme.“ Îndată a căzut peste el ceață și întunerec, și căuta bîjbîind niște oameni, cari să-l ducă de mînă. |
| 12 | Atunci dregătorul, cînd a văzut ce se întîmplase, a crezut, și a rămas uimit de învățătura Domnului. |
| 13 | Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos, și s’au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s’a despărțit de ei, și s’a întors la Ierusalim. |
| 14 | Din Perga și-au urmat drumul înainte, și au ajuns la Antiohia din Pisidia.În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos. |
| 15 | După citirea Legii și a Proorocilor, fruntașii sinagogii au trimes să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvînt de îndemn pentru norod, vorbiți“. |
| 16 | Pavel s’a sculat, a făcut semn cu mîna, și a zis: „Bărbați Israeliți și voi cari vă temeți de Dumnezeu, ascultați! |
| 17 | Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinții noștri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul șederii lui în țara Egiptului, și l’a scos din Egipt cu brațul Său cel puternic. |
| 18 | Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie. |
| 19 | Și, dupăce a nimicit șapte popoare în țara Canaanului, le-a dat de moștenire pămîntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani. |
| 20 | După aceste lucruri le-a dat judecători, pînă la proroocul Samuel. |
| 21 | Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin; |
| 22 | apoi l-a înlăturat, și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.“ |
| 23 | Din sămînța lui David, Dumnezeu, după făgăduința Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor, care este Isus. |
| 24 | Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel. |
| 25 | Și Ioan, cînd era la sfîrșitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeți că sînt eu? Nu sînt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sînt vrednic să-i desleg încălțămintea picioarelor.“ |
| 26 | Fraților, fii ai neamului lui Avraam, și ceice vă temeți de Dumnezeu, vouă v’a fost trimes Cuvîntul acestei mîntuiri. |
| 27 | Căci locuitorii din Ierusalim și mai marii lor n’au cunoscut pe Isus; și prin faptul că L-au osîndit, au împlinit cuvintele proorocilor, cari se citesc în fiecare Sabat. |
| 28 | Măcarcă n’au găsit în El nicio vină de moarte, totuș ei au cerut lui Pilat să-L omoare. |
| 29 | Și, dupăce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos depe lemn, și L-au pus într’un mormînt. |
| 30 | Dar Dumnezeu L-a înviat din morți. |
| 31 | El S’a arătat, timp de mai multe zile celorce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, și cari acum sînt martorii Lui înaintea norodului. |
| 32 | Și noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduința făcută părinților noștri, |
| 33 | Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“ |
| 34 | Că L-a înviat din morți, așa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: „Vă voi împlini cu toată credincioșia făgăduințele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.“ |
| 35 | De aceea mai zice și în alt psalm: „Nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea.“ |
| 36 | Și David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lîngă părinții săi, și a văzut putrezirea. |
| 37 | Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n’a văzut putrezirea. |
| 38 | Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor; |
| 39 | și oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de cari n’ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. |
| 40 | Astfel, luați seama să nu vi se întîmple ce se spune în prooroci: |
| 41 | „Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n’o veți crede nicidecum, dacă v’ar istorisi-o cineva.“ |
| 42 | Cînd au ieșit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. |
| 43 | Și după ce s’a împrăștiat adunarea, mulți din Iudei și din prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, cari stăteau de vorbă cu ei, și-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu. |
| 44 | În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s’a adunat ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu. |
| 45 | Iudeii, cînd au văzut noroadele, s’au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, și-l batjocoreau. |
| 46 | Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața vecinică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. |
| 47 | Căci așa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginile pămîntului.“ |
| 48 | Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvîntul Domnului. Și toți cei ce erau rînduiți să capete viața vecinică, au crezut. |
| 49 | Cuvîntul Domnului se răspîndea în toată țara. |
| 50 | Dar Iudeii au întărîtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stîrnit o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba, și i-au izgonit din hotarele lor. |
| 51 | Pavel și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, și s’au dus în Iconia, |
| 52 | în timp ce ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfînt. |
