| 1 | Cîțiva oameni, veniți din Iudea, învățau pe frați și ziceau: Dacă nu sînteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mîntuiți.“ |
| 2 | Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite; și frații au hotărît ca Pavel și Barnaba, și cîțiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli și presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. |
| 3 | După ce au fost petrecuți de Biserică pînă afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. |
| 4 | Cînd au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de presbiteri, și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. |
| 5 | Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s’au ridicat, și au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. |
| 6 | Apostolii și presbiterii s’au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. |
| 7 | După ce s’a făcut multă vorbă, s’a sculat Petru și le-a zis:„Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, și să creadă. |
| 8 | Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei, și le-a dat Duhul Sfînt ca și nouă. |
| 9 | N’a făcut nici o deosebire între noi și ei, întrucît le-a curățit inimile prin credință. |
| 10 | Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu, și puneți pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? |
| 11 | Ci credem că noi, ca și ei, sîntem mîntuiți prin harul Domnului Isus.“ |
| 12 | Toată adunarea a tăcut, și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, cari au istorisit toate semnele și minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor. |
| 13 | Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvîntul, și a zis: „Fraților, ascultați-mă! |
| 14 | Simon a spus cum mai întîi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. |
| 15 | Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: |
| 16 | «După aceea, Mă voi întoarce, și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, și-l voi înălța din nou: |
| 17 | pentruca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu, |
| 18 | zice Domnul, care face aceste lucruri, și căruia Îi sînt cunoscute din vecinicie.» |
| 19 | De aceea, eu sînt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu; |
| 20 | ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate și de sînge. |
| 21 | Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.“ |
| 22 | Atunci apostolii și presbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîțiva dintre ei, și să-i trimeată la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. |
| 23 | Și au scris astfel prin ei:„Apostolii, presbiterii (Sau: bătrîni.) și frații: către frații dintre Neamuri, cari sînt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! |
| 24 | Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v’au turburat prin vorbirile lor, și v’au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiați împrejur și să păziți Legea; |
| 25 | noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gînd, am găsit cu cale să alegem niște oameni, și să-i trimetem la voi, împreună cu prea iubiții noștri Barnaba și Pavel, |
| 26 | oamenii aceștia, cari și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. |
| 27 | Am trimes dar pe Iuda și pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri. |
| 28 | Căci s’a părut nimerit Duhului Sfînt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie, |
| 29 | adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate, și de curvie, lucruri de cari, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.“ |
| 30 | Ei deci, și-au luat rămas bun dela Biserică, și s’au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. |
| 31 | După ce au citit-o, frații s’au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea. |
| 32 | Iuda și Sila, cari și ei erau prooroci, au îndemnat pe frați, și i-au întărit cu multe cuvinte. |
| 33 | După cîtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de cari fuseseră trimeși. |
| 34 | Totuș Sila a găsit cu cale să rămînă acolo. |
| 35 | Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvîntul Domnului. |
| 36 | După cîteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem, și să mergem pela frații din toate cetățile, în cari am vestit Cuvîntul Domnului, ca să vedem ce mai fac.“ |
| 37 | Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu; |
| 38 | dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari îi părăsise din Pamfilia, și nu-i însoțise în lucrarea lor. |
| 39 | Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, și a plecat cu corabia la Cipru. |
| 40 | Pavel și-a ales pe Sila, și a plecat, dupăce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. |
| 41 | El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile. |
