| 1 | Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ținuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîțiva ucenici, |
| 2 | și le-a zis: „Ați primit voi Duhul Sfînt cînd ați crezut?“ Ei i-au răspuns:„Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.“ |
| 3 | Dar cu ce botez ați fost botezați?“ le-a zis el. Și ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.“ |
| 4 | Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, și spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.“ |
| 5 | Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. |
| 6 | Cînd și-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, și vorbeau în alte limbi, și prooroceau. |
| 7 | Erau cam doisprezece bărbați de toți. |
| 8 | În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau. |
| 9 | Dar, fiindcă unii rămîneau împietriți și necredincioși, și vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărțit pe ucenici de ei, și a învățat în fiecare zi pe norod în școala unuia numit Tiran. |
| 10 | Lucrul acesta a ținut doi ani, așa că toți ceice locuiau în Asia, Iudei și Greci, au auzit Cuvîntul Domnului. |
| 11 | Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel; |
| 12 | pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, și-i lăsau boalele, și ieșeau afară din ei duhurile rele. |
| 13 | Niște exorciști Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!“ |
| 14 | Ceice făceau lucrul acesta, erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă. |
| 15 | Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sînteți?“ |
| 16 | Și omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea. |
| 17 | Lucrul acesta a fost cunoscut de toți Iudeii, de toți Grecii cari locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți: și Numele Domnului Isus era proslăvit. |
| 18 | Mulți din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră. |
| 19 | Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, și-au adus cărțile, și le-au ars, înaintea tuturor: prețul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginți. |
| 20 | Cu atîta putere se răspîndea și se întărea Cuvîntul Domnului. |
| 21 | Dupăce s’au petrecut aceste lucruri, Pavel și-a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia și Ahaia. „Dupăce voi merge acolo“, își zicea el, „trebuie să văd și Roma.“ |
| 22 | A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei și Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia. |
| 23 | Pe vremea aceea, s’a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului. |
| 24 | Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, și aducea lucrătorilor săi nu puțin cîștig cu ele. |
| 25 | I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaș meserie, și le-a zis: „Oamenilor, știți că bogăția noastră atîrnă de meseria aceasta; |
| 26 | și vedeți și auziți că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat și a abătut mult norod, și zice că zeii făcuți de mîni nu sînt dumnezei. |
| 27 | Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreț; dar și că templul marei zeițe Diana este socotit ca o nimica, și chiar măreția aceleia, care este cinstită în toată Asia și în toată lumea, este nimicită.“ |
| 28 | Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, și au început să strige: „Mare este Diana Efesenilor!“ |
| 29 | Toată cetatea s’a tulburat. Au năvălit cu toții într-un gînd în teatru, și au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu și Aristarh, tovarășii de călătorie ai lui Pavel. |
| 30 | Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii. |
| 31 | Chiar și unii din mai marii Asiei, cari-i erau prieteni, au trimes la el să-l roage să nu se ducă la teatru. |
| 32 | Unii strigau una, alții alta, căci adunarea era în învălmășală, și cei mai mulți nici nu știau pentruce se adunaseră. |
| 33 | Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, și voia să se apere înaintea norodului. |
| 34 | Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toți într’un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!“ |
| 35 | Totuș logofătul a potolit norodul, și a zis: „Bărbați Efeseni, cine este acela care nu știe că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane și a chipului ei căzut din cer? |
| 36 | Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliți, și să nu faceți nimic cu pornire nechibzuită. |
| 37 | Căci ați adus aici pe oamenii aceștia, cari nu sînt vinovați nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiței noastre. |
| 38 | Deci, dacă în adevăr, Dimitrie și meșterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, și sînt dregători; să se pîrască unii pe alții. |
| 39 | Dar dacă umblați după altceva, se va hotărî într’o adunare legiuită. |
| 40 | Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiți de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n’avem nici un temei, ca să putem îndreptăți zarva aceasta.“ |
| 41 | După aceste cuvinte, a dat drumul adunării. |
