| 1 | În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în acelaș loc. |
| 2 | Deodată a venit din cer un sunet ca vîjîitul unui vînt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei. |
| 3 | Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s’au așezat cîte una pe fiecare din ei. |
| 4 | Și toți s’au umplut de Duh Sfînt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. |
| 5 | Și se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile cari sînt supt cer. |
| 6 | Cînd s’a auzit sunetul acela, mulțimea s’a adunat și a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui. |
| 7 | Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: „Toți aceștia cari vorbesc, nu sînt Galileeni? |
| 8 | Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? |
| 9 | Parți, Mezi, Elamiți, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, |
| 10 | Frigia, Pamfilia, Egipt, părțile Libiei dinspre Cirena, oaspeți din Roma, Iudei sau prozeliți, |
| 11 | Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“ |
| 12 | Toți erau uimiți, nu știau ce să creadă, și ziceau unii către alții: „Ce vrea să zică aceasta?“ |
| 13 | Dar alții își băteau joc, și ziceau: „Sînt plini de must!“ |
| 14 | Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, și le-a zis: „Bărbați Iudei și voi toți cei cari locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta, și ascultați cuvintele mele! |
| 15 | Oamenii aceștia nu sînt beți, cum vă închipuiți voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi. |
| 16 | Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: |
| 17 | „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor prooroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrînii voștri vor visa visuri! |
| 18 | Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, și vor prooroci. |
| 19 | Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pămînt, sînge, foc și un vîrtej de fum; |
| 20 | soarele se va preface în întunerec, și luna în sînge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. |
| 21 | Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.“ |
| 22 | Bărbați Israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți; |
| 23 | pe Omul acesta, dat în mînile voastre, după sfatul hotărît și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorît prin mîna celor fărădelege. |
| 24 | Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegîndu-I legăturile morții, pentrucă nu era cu putință să fie ținut de ea. |
| 25 | Căci David zice despre El:„Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentrucă El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. |
| 26 | De aceea, mi se bucură inima, și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni în nădejde: |
| 27 | căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților, și nu vei îngădui ca Sfîntul Tău să vadă putrezirea. |
| 28 | Mi-ai făcut cunoscut căile vieții, și Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de față.“ |
| 29 | Cît despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraților, să vă spun fără sfială că a murit și a fost îngropat; și mormîntul lui este în mijlocul nostru pînă în ziua de azi. |
| 30 | Fiindcă David era prooroc, și știa că Dumnezeu îi făgăduise cu jurămînt că va ridica pe unul din urmașii săi pe scaunul lui de domnie, |
| 31 | despre învierea lui Hristos a proorocit și a vorbit el, cînd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuința morților, și trupul lui nu va vedea putrezirea. |
| 32 | Dumnezeu a înviat pe acest Isus, și noi toți sîntem martori ai lui. |
| 33 | Și acum, odată ce S’a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, și a primit dela Tatăl făgăduința Duhului Sfînt, a turnat ce vedeți și auziți. |
| 34 | Căci David nu s’a suit în ceruri, ci el singur zice: „Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea, |
| 35 | pînăce voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale.» |
| 36 | Să știe bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus, pe care L-ați răstignit voi.“ |
| 37 | După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?“ |
| 38 | „Pocăiți-vă“, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfîntului Duh. |
| 39 | Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și pentru toți cei ce sînt departe acum, în oricît de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.“ |
| 40 | Și, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, și zicea: „Mîntuiți-vă din mijlocul acestui neam ticălos.“ |
| 41 | Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezați; și în ziua aceea, la numărul ucenicilor s’au adaus aproape trei mii de suflete. |
| 42 | Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frîngerea pînii, și în rugăciuni. |
| 43 | Fiecare era plin de frică, și prin apostoli se făceau multe minuni și semne. |
| 44 | Toți cei ce credeau, erau împreună la un loc, și aveau toate de obște. |
| 45 | Își vindeau ogoarele și averile, și banii îi împărțeau între toți, după nevoile fiecăruia. |
| 46 | Toți împreună erau nelipsiți dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, și luau hrana, cu bucurie și curăție de inimă. |
| 47 | Ei lăudau pe Dumnezeu, și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiți. |
