| 1 | Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, și, dupăce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună dela ei, și a plecat în Macedonia. |
| 2 | A străbătut ținutul acesta, și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, |
| 3 | unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s’a hotărît să se întoarcă prin Macedonia. |
| 4 | Avea ca tovarăși pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim cari erau din Asia. |
| 5 | Aceștia au luat-o înainte, și ne-au așteptat la Troa. |
| 6 | Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile. |
| 7 | În ziua dintîi a săptămînii, eram adunați la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, și și-a lungit vorbirea pînă la miezul nopții. |
| 8 | În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. |
| 9 | Și un tînăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, și a fost ridicat mort. |
| 10 | Dar Pavel s’a pogorît, s’a repezit spre el, l-a luat în brațe, și a zis: „Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.“ |
| 11 | După ce s’a suit iarăș, a frînt pînea, a cinat, și a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat. |
| 12 | Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri. |
| 13 | Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos. |
| 14 | Cînd s’a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, și ne-am dus la Mitilene. |
| 15 | De aici am mers pe mare, și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, și a doua zi am venit la Milet. |
| 16 | Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii. |
| 17 | Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, și a chemat pe presbiterii Bisericii. |
| 18 | Cînd au venit la el, le-a zis:„Știți cum m’am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei. |
| 19 | Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, și în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor. |
| 20 | Știți că n’am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m’am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case, |
| 21 | și să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. |
| 22 | Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întîmpla acolo. |
| 23 | Numai, Duhul Sfînt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. |
| 24 | Dar eu nu țin numai decît la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrșesc cu bucurie calea și slujba, pe care am primit-o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu. |
| 25 | Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. |
| 26 | De aceea vă mărturisesc astăzi, că sînt curat de sîngele tuturor. |
| 27 | Căci nu m’am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. |
| 28 | Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v’a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a cîștigat-o cu însuș sîngele Său. |
| 29 | Știu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruța turma; |
| 30 | și se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. |
| 31 | De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și nopate, n’am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi. |
| 32 | Și acum, fraților, vă încredințez în mîna lui Dumnezeu și a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufletește, și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți. |
| 33 | N’am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. |
| 34 | Singuri știți că mînile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. |
| 35 | În toate privințele v’am dat o pildă, și v’am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi, și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuș a zis: «Este mai ferice să dai decît să primești.“ |
| 36 | După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, și s’a rugat împreună cu ei toți. |
| 37 | Și au izbucnit cu toții în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, și l-au sărutat. |
| 38 | Căci erau întristați mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut pînă la corabie. |
