| 1 | După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă, și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, și deacolo la Patara. |
| 2 | Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, și am plecat. |
| 3 | Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stînga, și ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. |
| 4 | Acolo am găsit pe ucenici, și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. |
| 5 | Dar cînd s’au împlinit zilele, am plecat, și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, și ne-am rugat. |
| 6 | Apoi ne-am luat ziua bună unii dela alții, și noi ne-am suit în corabie iar ei s’au întors acasă. |
| 7 | După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraților, și am stat la ei o zi. |
| 8 | A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. |
| 9 | El avea patru fete fecioare cari prooroceau. |
| 10 | Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s’a pogorît din Iudea, |
| 11 | și a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, și-a legat picioarele și mînile, și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfînt: «Așa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta, și-l vor da în mînile Neamurilor.» |
| 12 | Cînd am auzit lucrul acesta, atît noi cît și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. |
| 13 | Atunci Pavel a răspuns: «Ce faceți de plîngeți așa, și-mi rupeți inima? Eu sînt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.“ |
| 14 | Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n’am mai stăruit, și am zis: «Facă-se voia Domnului!» |
| 15 | După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, și ne-am suit la Ierusalim. |
| 16 | Cîțiva ucenici din Cezarea au venit și ei cu noi, și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. |
| 17 | Cînd am ajuns la Ierusalim, frații ne-am primit cu bucurie. |
| 18 | A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, și toți presbiterii s’au adunat acolo. |
| 19 | Dupăce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui. |
| 20 | Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: «Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, și toți sînt plini de rîvnă pentru Lege. |
| 21 | Dar ei au auzit despre tine că înveți pe toți Iudeii, cari trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur, și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. |
| 22 | Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. |
| 23 | Deci, fă ce-ți vom spune noi. Avem aici patru bărbați, cari au făcut o juruință. |
| 24 | Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei, și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul. Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din celece au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rînduială, și păzești Legea. |
| 25 | Cu privire la Neamurile, cari au crezut, noi am hotărît și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate și de curvie.“ |
| 26 | Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s’a curățit, și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrșitul zilelor curățirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. |
| 27 | Către sfîrșitul celor șapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mînile pe el, |
| 28 | și au început să strige: „Bărbați Israeliți, dați ajutor! Iată omul, care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia; ba, încă a vîrît și pe niște Greci în Templu, și a spurcat acest locaș sfînt.“ |
| 29 | În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, și credeau că Pavel îl băgase în Templu. |
| 30 | Toată cetatea s’a pus în mișcare, și s’a strîns norodul din toate părțile. Au pus mîna pe Pavel, și l-au scos afară din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. |
| 31 | Pe cînd cercau să-l omoare, s’a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s’a turburat. |
| 32 | Acesta a luat îndată ostași și sutași, și a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel. |
| 33 | Atunci căpitanul s’a apropiat, a pus mîna pe el, și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. |
| 34 | Dar unii strigau într’un fel, alții într’alt fel prin mulțime; fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie. |
| 35 | Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat; |
| 36 | căci mulțimea norodului se ținea după el, și striga: „La moarte cu el!“ |
| 37 | Tocmai cînd era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?“ Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? |
| 38 | Nu cumva ești Egipteanul acela, care s’a răsculat acum în urmă, și a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?“ |
| 39 | „Eu sînt Iudeu“, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.“ |
| 40 | După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, și a făcut semn norodului cu mîna. S’a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel: |
