| 1 | „Fraților și părinților, ascultați acum cuvîntul meu de apărare față de voi!“ |
| 2 | Cînd au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: |
| 3 | „Eu sînt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu deamăruntul Legea părinților noștri, și am fost tot atît de plin de rîvnă pentru Dumnezeu, cum sînteți și voi toți azi. |
| 4 | Am prigonit pînă la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: |
| 5 | Marele preot și tot soborul bătrînilor îmi sînt martori. Am luat chiar și scrisori dela ei către frații din Damasc, unde m’am dus să aduc legați la Ierusalim pe ceice se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. |
| 6 | Cînd eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pela amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. |
| 7 | Am căzut la pămînt, și am auzit un glas, care-mi zicea: «Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?» |
| 8 | «Cine ești, Doamne?» am răspuns eu. Și El mi-a zis: «Eu sînt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.“ |
| 9 | Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, și s’au înfricoșat; dar n’au auzit glasul Celui ce vorbea. |
| 10 | Atunci am zis: «Ce să fac, Doamne?» «Scoală-te», mi-a răspuns Domnul, «du-te în Damasc, și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.“ |
| 11 | „Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, ceice erau cu mine, m’au luat de mînă, și așa am ajuns în Damasc. |
| 12 | Și a venit la mine un om, numit Anania,bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți Iudeii, cari locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine. |
| 13 | El mi-a zis: «Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!» Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, și m’am uitat le el. |
| 14 | El mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, și să auzi cuvinte din gura Lui; |
| 15 | căci Îi vei fi martur, față de toți oamenii, pentru lucrurile, pe cari le-ai văzut și auzit. |
| 16 | Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul, și fii spălat de păcatele tale, chemînd Numele Domnului.“ |
| 17 | Și mi s’a întîmplat că, după ce m’am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într’o răpire sufletească; |
| 18 | și am văzut pe Domnul care-mi zicea: «Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.“ |
| 19 | Și am zis: «Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe ceice cred în Tine: |
| 20 | și că, atunci cînd se vărsa sîngele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlați, și păzeam hainele celor ce-l omorau.“ |
| 21 | Atunci El mi-a zis: «Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri …“ |
| 22 | Ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul, și au zis: „Ia de pe pămînt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!“ |
| 23 | Și scoteau strigăte, își aruncau hainele, și asvîrleau cu țărînă în văduh. |
| 24 | Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătîndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. |
| 25 | Pe cînd îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului, care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un Roman, care nu este osîndit?“ |
| 26 | La auzul acestor cuvinte, sutașul s’a dus să dea de știre căpitanului, și a zis: „Ce ai de gînd să faci? Omul acesta este cetățean roman.“ |
| 27 | Și cînd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?“ „Da“, i-a răspuns el. |
| 28 | Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetățenia aceasta.“ „Și eu“, a zis Pavel, „sînt chiar născut Roman.“ |
| 29 | Numaidecît, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, cînd a aflat că Pavel este roman, s’a temut, pentrucă-l legase. |
| 30 | A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentruce este pîrît de Iudei, l-a deslegat, și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, și l-a pus înaintea lor. |
