| 1 | Pavel s’a uitat țintă la Sobor, și a zis: „Fraților, eu am viețuit cu toată curăția cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta …“ |
| 2 | Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură. |
| 3 | Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, părete văruit! Tu șezi să mă judeci după Lege, și poruncești să mă lovească, împotriva Legii!“ |
| 4 | Cei ce stăteau lîngă el, i-au zis: „Îți bați joc de marele preot al lui Dumnezeu?“ |
| 5 | Și Pavel a zis: „N’am știut, fraților, că este marele preot; căci este scris: «Pe mai marele norodului tău să nu-l grăiești de rău.“ |
| 6 | Pavel, ca unul care știa că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: „Fraților, eu sînt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morților sînt dat în judecată.“ |
| 7 | Cînd a zis vorbele acestea, s’a stîrnit o neînțelegere între Farisei și Saduchei, și adunarea s’a desbinat. |
| 8 | Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă. |
| 9 | S’a făcut o mare zarvă; și cîțiva cărturari din partida Fariseilor, s’au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, și au zis: „Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?“ … |
| 10 | Fiindcă gîlceava creștea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăți de ei. De aceea a poruncit ostașilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, și să-l ducă în cetățuie. |
| 11 | În noaptea următoare, Domnul S’a arătat lui Pavel, și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.“ |
| 12 | La ziuă, Iudeii au uneltit și s’au legat cu blestem că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel. |
| 13 | Cei ce făcuseră legămîntul acesta, erau mai mulți de patruzeci. |
| 14 | Ei s’au dus la preoții cei mai de seamă și la bătrîni, și le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel. |
| 15 | Acum dar, voi, împreună cu Soborul, dați de știre căpitanului, și rugați-l să-l aducă mîne jos înaintea voastră, ca și cum ați vrea să-i cercetați pricina mai cu deamăruntul; și pînă să ajungă el, noi sîntem gata să-l omorîm.“ |
| 16 | Fiul sorei lui Pavel a auzit de această cursă, s’a dus în cetățuie, și a spus lui Pavel. |
| 17 | Pavel a chemat pe unul din sutași, și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“ |
| 18 | Sutașul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, și a zis: „Pavel cel întemnițat m’a chemat și m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.“ |
| 19 | Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“ |
| 20 | El a răspuns: „Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul. |
| 21 | Tu să nu-i asculți, pentrucă mai mulți de patruzeci dintre ei îl pîndesc, și s’au legat cu blestem să nu mănînce și să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, și n’așteaptă decît făgăduiala ta.“ |
| 22 | Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. |
| 23 | În urmă, a chemat pe doi sutași, și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă pînă la Cezarea.“ |
| 24 | Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. |
| 25 | Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: |
| 26 | „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune! |
| 27 | Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; și eu m’am dus repede cu ostași, și l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman. |
| 28 | Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, și l-am adus înaintea Soborului lor. |
| 29 | Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrșise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri. |
| 30 | Mi s’a dat însă de știre că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.“ |
| 31 | Ostașii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, și l-au dus noaptea pînă la Antipatrida. |
| 32 | A doua zi au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetățuie. |
| 33 | Ajunși în Cezarea, călăreții au dat scrisoarea în mîna dregătorului, și au adus pe Pavel înaintea lui. |
| 34 | Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia, |
| 35 | „te voi asculta“, a zis el, „cînd vor veni pîrîșii tăi.“ Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod. |
