| 1 | Dupăce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. |
| 2 | Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obicinuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se lăsase un frig mare. |
| 3 | Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc; o năpîrcă a ieșit afară din pricina căldurii, și s’a lipit de mîna lui. |
| 4 | Barbarii, cînd au văzut năpîrca spînzurată de mîna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaș, căci «Dreptatea» nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.“ |
| 5 | Pavel a scuturat năpîrca în foc, și n’a simțit niciun rău. |
| 6 | Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflîndu-se sau căzînd deodată mort; dar, dupăce au așteptat mult, și au văzut că nu i se întîmplă niciun rău, și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu. |
| 7 | În împrejurimi erau moșiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință trei zile. |
| 8 | Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s’a dus la el, s’a rugat, a pus mînile peste el, și l-a vindecat. |
| 9 | Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela, și au fost vindecați. |
| 10 | Ni s’a dat mare cinste; și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.“ |
| 11 | După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. |
| 12 | Am ajuns la Siracusa, și am rămas acolo trei zile. |
| 13 | De acolo, am mers înainte pe lîngă coastă, și am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vîntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, |
| 14 | unde am dat peste niște frați, cari ne-au rugat să mai rămînem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma. |
| 15 | Din Roma ne-au ieșit înainte, pînă în „Forul lui Apiu“, și pînă la „Cele trei Cîrciumi“, frații, cari auziseră despre noi. Cînd i-a văzut Pavel, a mulțămit lui Dumnezeu, și s’a îmbărbătat. |
| 16 | Cînd am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s’a îngăduit să rămînă într’un loc deosebit cu un ostaș care-l păzea. |
| 17 | După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; și, cînd s’au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, și de acolo am fost dat în mînile Romanilor. |
| 18 | Dupăce m’au supus la cercetare, ei aveau de gînd să-mi dea drumul, pentrucă nu era în mine nici o vină vrednică de moarte. |
| 19 | Dar Iudeii s’au împotrivit, și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel niciun gînd să pîrăsc neamul meu. |
| 20 | De aceea, v’am chemat să vă văd, și să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.“ |
| 21 | Ei i-au răspuns: „Noi n’am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, și n’a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. |
| 22 | Dar am vrea să auzim părerea ta, pentrucă știm că partida aceasta pretutindeni stîrnește împotrivire.“ |
| 23 | I-au hotărît o zi, și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață pînă seara. |
| 24 | Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n’au crezut. |
| 25 | Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinții voștri, |
| 26 | cînd a zis: «Du-te la poporul acesta, și zi-i: „Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. |
| 27 | Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec.“ |
| 28 | Să știți dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, și o vor asculta.“ |
| 29 | Cînd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei. |
| 30 | Pavel a rămas doi ani întregi într’o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toți cari veneau să-l vadă, |
| 31 | propovăduia Împărăția lui Dumnezeu, și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio pedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos. |
