Jesus · Bible · HTML · CSS · JS · PHP · SVG · Applications

Faptele apostolilor 4

1Pe cînd vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și Saducheii,
2foarte necăjiți că învățau pe norod, și vesteau în Isus învierea din morți.
3Au pus mînile pe ei, și i-au aruncat în temniță pînă a doua zi; căci se înserase.
4Însă mulți din ceice auziseră cuvîntarea, au crezut; și numărul bărbaților credincioși s’a ridicat aproape la cinci mii.
5A doua zi, mai marii norodului, bătrînii și cărturarii s’au adunat împreună la Ierusalim,
6cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor preoți.
7Au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor, și i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?“
8Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le-a zis: „Mai mari ai norodului și bătrîni ai lui Israel!
9Fiindcă sîntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, și sîntem întrebați cum a fost vindecat,
10s’o știți toți, și s’o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.
11El este «piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.»
12În nimeni altul nu este mîntuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mîntuiți.“
13Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s’au mirat, întrucît știau că erau oameni necărturari și de rînd; și au priceput că fuseseră cu Isus.
14Dar fiindcă vedeau lîngă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s’au sfătuit între ei,
16și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s’a făcut o minune vădită, pe care n’o putem tăgădui.
17Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm, și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.“
18Și dupăce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.
19Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;
20căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.“
21I-au amenințat din nou, și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întîmplate.
22Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.
23După ce li s’a dat drumul, ei s’au dus la ai lor, și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrînii.
24Cînd au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu, și au zis: „Stăpîne, Doamne, care ai făcut cerul, pămîntul, marea și tot ce este în ele!
25Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: «Pentruce se întărîtă neamurile, și pentruce cugetă noroadele lucruri deșerte?
26Împărații pămîntului s’au răsculat, și domnitorii s’au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.»
27În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s’au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu Neamurile și cu noroadele lui Israel,
28ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta și sfatul Tău.
29Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,
30și întinde-ți mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.“
31După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunați; toți s’au umplut de Duhul Sfînt, și vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obște.
33Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți.
34Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă: toți cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vîndute,
35și-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
36Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tîlmăcire, fiul mîngîierii, un Levit, de neam din Cipru,
37a vîndut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, și i-a pus la picioarele apostolilor.
HomeMenu