| 1 | Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s’a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s’au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. |
| 2 | Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan, și l-au jălit cu mare tînguire. |
| 3 | Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei, și-i arunca în temniță. |
| 4 | Ceice se împrăștiaseră, mergeau din loc în loc, și propovăduiau Cuvîntul. |
| 5 | Filip s’a coborît în cetatea Samariei, și le-a propovăduit pe Hristos. |
| 6 | Noroadele luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit și au văzut semnele, pe cari le făcea. |
| 7 | Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. |
| 8 | Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. |
| 9 | În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. |
| 10 | Toți, dela mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește «mare». |
| 11 | Îl ascultau cu luare aminte, pentrucă multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. |
| 12 | Dar cînd au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atît bărbați cît și femei. |
| 13 | Chiar Simon a crezut; și dupăce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip, și privea cu uimire minunile și semnele mari cari se făceau. |
| 14 | Apostolii, cari erau în Ierusalim, cînd au auzit că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimes la ei pe Petru și pe Ioan. |
| 15 | Aceștia au venit la Samariteni, și s’au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfînt. |
| 16 | Căci nu Se pogorîse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. |
| 17 | Atunci Petru și Ioan au pus mînile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfînt. |
| 18 | Cînd a văzut Simon că Duhul Sfînt era dat prin punerea mînilor apostolilor, le-a dat bani, |
| 19 | și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentruca peste oricine-mi voi pune mînile, să primească Duhul Sfînt.“ |
| 20 | Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentrucă ai crezut că darul lui Dumnezeu s’ar putea căpăta cu bani! |
| 21 | Tu n’ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. |
| 22 | Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gîndul acesta al inimii tale, dacă este cu putință; |
| 23 | căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii.“ |
| 24 | Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întîmple nimic din ce ați zis.“ |
| 25 | După ce au mărturisit despre Cuvîntul Domnului, și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s’au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor. |
| 26 | Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, și i-a zis: „Scoală-te, și du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, și care este pustiu.“ |
| 27 | Filip s’a sculat și a plecat. Și iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine, |
| 28 | se întorcea de acolo, și ședea în carul lui, și citea pe proorocul Isaia. |
| 29 | Duhul a zis lui Filip: „Du-te, și ajunge carul acesta!“ |
| 30 | Filip a alergat, și a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?“ |
| 31 | Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?“ Și a rugat pe Filip să se suie în car, și să șadă împreună cu el. |
| 32 | Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; |
| 33 | în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pămînt.“ |
| 34 | Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?“ |
| 35 | Atunci Filip a luat cuvîntul, a început dela Scriptura aceasta, și i-a propovăduit pe Isus. |
| 36 | Pe cînd își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?“ |
| 37 | Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.“ Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.“ |
| 38 | A poruncit să stea carul, s’au pogorît amîndoi în apă, și Filip a botezat pe famen. |
| 39 | Cînd au ieșit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, |
| 40 | Filip se afla la Azot, de unde s’a dus pînă la Cezarea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea. |
