| 1 | Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S’a dus la marele preot, |
| 2 | și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinței, atît bărbați cît și femei, să-i aducă legați la Ierusalim. |
| 3 | Pe drum, cînd s’a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui. |
| 4 | El a căzut la pămînt, și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentruce Mă prigonești?“ |
| 5 | „Cine ești Tu, Doamne?“ a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sînt Isus, pe care-L prigonești. „Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într’un țepuș.“ |
| 6 | Tremurînd și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?“ „Scoală-te,“ i-a zis Domnul, „intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.“ |
| 7 | Oamenii cari-l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. |
| 8 | Saul s’a sculat dela pămînt; și măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, și l-au dus în Damasc. |
| 9 | Trei zile n’a văzut, și n’a mîncat, nici n’a băut nimic. |
| 10 | În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într’o vedenie: „Anania!“ „Iată-mă Doamne,“ a răspuns el. |
| 11 | Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă «Dreaptă,» și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; |
| 12 | și a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, și punîndu-și mînile peste el, ca să-și capete iarăș vederea.“ |
| 13 | „Doamne,“ a răspuns Anania, „am auzit dela mulți despre toate relele, pe cari le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim; |
| 14 | ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă, ca să lege pe toți cari cheamă Numele Tău. |
| 15 | Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel; |
| 16 | și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.“ |
| 17 | Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S’a arătat pe drumul pe care veneai, m’a trimes ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfînt.“ |
| 18 | Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăș vederea. Apoi s’a sculat, și a fost botezat. |
| 19 | După ce a mîncat, a prins iarăș putere.Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc. |
| 20 | Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. |
| 21 | Toți ceice-l ascultau, rămîneau uimiți, și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Și n’a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?“ |
| 22 | Totuș Saul se întărea din ce în ce mai mult, și făcea de rușine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. |
| 23 | După cîtva timp, Iudeii s’au sfătuit să-l omoare; |
| 24 | și uneltirea lor a ajuns la cunoștința lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l omoare. |
| 25 | Dar într’o noapte, ucenicii l-au luat și l-au coborît prin zid, dîndu-l jos într’o coșniță. |
| 26 | Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toți se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. |
| 27 | Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, și le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, și cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. |
| 28 | De atunci se ducea și venea împreună cu ei în Ierusalim, |
| 29 | și propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea și se întreba și cu Evreii cari vorbeau grecește, dar ei căutau să-l omoare. |
| 30 | Cînd au aflat frații de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, și l-au pornit la Tars. |
| 31 | Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea și Samaria, se întărea sufletește, și umbla în frica Domnului; și, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulțea. |
| 32 | Pe cînd cerceta Petru pe toți sfinții, s’a pogorît și la ceice locuiau în Lida. |
| 33 | Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat. |
| 34 | „Enea,“ i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, și fă-ți patul.“ Și Enea s’a sculat îndată. |
| 35 | Toți locuitorii din Lida și din Sarona, l-au văzut, și s’au întors la Domnul. |
| 36 | În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii. |
| 37 | În vremea aceea, s’a îmbolnăvit, și a murit. Dupăce au scăldat-o, au pus-o într’o odaie de sus. |
| 38 | Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi. |
| 39 | Petru s’a sculat, și a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, și i-au arătat hainele și cămășile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele. |
| 40 | Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, și s’a rugat; apoi, s’a întors spre trup, și a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii, și, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor. |
| 41 | El i-a dat mîna, și a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve, și le-a pus-o înainte vie. |
| 42 | Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, și mulți au crezut în Domnul. |
| 43 | Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon. |
