| 1 | Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliți, este să fie mîntuiți. |
| 2 | Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: |
| 3 | pentrucă, întrucît n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși, și nu s’au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu. |
| 4 | Căci Hristos este sfîrșitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. |
| 5 | În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea. |
| 6 | Pe cînd iată cum vorbește neprihănirea, pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în cer?» (Să pogoare adică pe Hristos din cer). |
| 7 | Sau: «Cine se va pogorî în Adînc?» (Să scoale adică pe Hristos din morți). |
| 8 | Ce zice ea deci? «Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.» Și cuvîntul acesta este cuvîntul credinței, pe care-l propovăduim noi. |
| 9 | Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit. |
| 10 | Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire, |
| 11 | după cum zice Scriptura: «Oricine crede în el, nu va fi dat de rușine.» |
| 12 | În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu și Grec; căci toți au acelaș Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. |
| 13 | Fiindcă «oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.» |
| 14 | Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? |
| 15 | Și cum vor propovădui, dacă nu sînt trimeși? După cum este scris: «Cît de frumoase sînt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!» |
| 16 | Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: «Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?» |
| 17 | Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. |
| 18 | Dar eu întreb: «N’au auzit ei?» Ba da; căci «glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, și cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.» |
| 19 | Dar întreb iarăș: «N’a știut Israel lucrul acesta?» Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: «Vă voi întărîta la pizmă prin ceeace nu este neam, vă voi ațîța mînia printr-un neam fără pricepere.» |
| 20 | Și Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice: «Am fost găsit de ceice nu Mă căutau; M’am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.» |
| 21 | Pe cînd, despre Israel zice: «Toată ziua Mi-am întins mînile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.» |
