| 1 | Întreb dar: «A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?» Nicidecum! Căci și eu sînt Israelit, din sămînța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. |
| 2 | Dumnezeu n’a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu știți ce zice Scriptura, în locul unde vorbește despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice: |
| 3 | „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, și caută să-mi ia viața?“ |
| 4 | Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați, cari nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.“ |
| 5 | Tot așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri, prin har. |
| 6 | Și dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n’ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n’ar mai fi faptă. |
| 7 | Deci, ce urmează? Că Israel n’a căpătat ce căuta, iar rămășița aleasă a căpătat; pe cînd ceilalți au fost împietriți, |
| 8 | după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, și urechi ca să n’audă, pînă în ziua de astăzi.“ |
| 9 | Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de cădere și într-o dreaptă răsplătire. |
| 10 | Să li se întunece ochii ca să nu vadă, și spinarea să le-o ții mereu gîrbovită.“ |
| 11 | Întreb dar: „S’au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s’a făcut cu putință mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; |
| 12 | dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăție pentru lume, și paguba lor a fost o bogăție pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? |
| 13 | V’o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, |
| 14 | și caut, ca, dacă este cu putință, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, și să mîntuiesc pe unii din ei. |
| 15 | Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viață din morți? |
| 16 | Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, și plămădeala este sfîntă; și dacă rădăcina este sfîntă, și ramurile sînt sfinte. |
| 17 | Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care erai dintr’un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, și ai fost făcut părtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, |
| 18 | nu te făli față de ramuri. Dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. |
| 19 | Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.“ |
| 20 | Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te! |
| 21 | Căci dacă n’a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. |
| 22 | Uită-te dar la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de ceice au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat și tu. |
| 23 | Și chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăș. |
| 24 | Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr’un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într’un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiți ei, cari sînt ramuri firești, în măslinul lor? |
| 25 | Fraților, pentruca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ținea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor. |
| 26 | Și atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, și va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov. |
| 27 | Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi șterge păcatele.“ |
| 28 | În ce privește Evanghelia, ei sînt vrăjmași, și aceasta spre binele vostru; dar în ce privește alegerea, sînt iubiți, din pricina părinților lor. |
| 29 | Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută. |
| 30 | Dupăcum voi odinioară n’ați ascultat de Dumnezeu, și dupăcum prin neascultarea lor ați căpătat îndurare acum, |
| 31 | tot așa, ei acum n’au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei îndurare. |
| 32 | Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți. |
| 33 | O, adîncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecățile Lui, și cît de neînțelese sînt căile Lui! |
| 34 | Și în adevăr, „cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? |
| 35 | Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?“ |
| 36 | Din El, prin El, și pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. |
