| 1 | Primiți bine pe cel slab în credință, și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoelnice. |
| 2 | Unul crede că poate să mănînce de toate; pe cînd altul, care este slab, nu mănîncă decît verdețuri. |
| 3 | Cine mănîncă să nu disprețuiască pe cine nu mănîncă; și cine nu mănîncă, să nu judece pe cine mănîncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. |
| 4 | Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpînului său; totuș, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. |
| 5 | Unul socotește o zi mai pe sus decît alta; pentru altul, toate zilele sînt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. |
| 6 | Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n’o face. Cine mănîncă, pentru Domnul mănîncă; pentrucă aduce mulțămiri lui Dumnezeu. Cine nu mănîncă, pentru Domnul nu mănîncă; și aduce și el mulțămiri lui Dumnezeu. |
| 7 | În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine, și nici unul din noi nu moare pentru sine. |
| 8 | Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi sîntem ai Domnului. |
| 9 | Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat ca să aibă stăpînire și peste cei morți și peste cei vii. |
| 10 | Dar pentruce judeci tu pe fratele tău? Sau pentruce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. |
| 11 | Fiindcă este scris: „Pe viața Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.“ |
| 12 | Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuș lui Dumnezeu. |
| 13 | Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. |
| 14 | Eu știu și sînt încredințat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, și că un lucru nu este necurat de cît pentru cel ce crede că este necurat. |
| 15 | Dar dacă faci ca fratele tău să se mîhnească din pricina unei mîncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mîncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! |
| 16 | Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău. |
| 17 | Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mîncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfînt. |
| 18 | Cine slujește lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni. |
| 19 | Așa dar, să urmărim lucrurile, cari duc la pacea și zidirea noastră. |
| 20 | Să nu nimicești, pentru o mîncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sînt curate. Totuș, a mînca din ele, cînd faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. |
| 21 | Bine este să nu mănînci carne, să nu bei vin și să te ferești de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. |
| 22 | Încredințarea pe care o ai, păstrează-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osîndește singur în ce găsește bine. |
| 23 | Dar cine se îndoiește și mănîncă, este osîndit, pentrucă nu mănîncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare, e păcat. |
