| 1 | Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? |
| 2 | Nicidecum! Noi, cari am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? |
| 3 | Nu știți că toți cîți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? |
| 4 | Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. |
| 5 | În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr’o înviere asemănătoare cu a Lui. |
| 6 | Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; |
| 7 | căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. |
| 8 | Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, |
| 9 | întrucît știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui. |
| 10 | Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. |
| 11 | Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. |
| 12 | Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, și să nu mai ascultați de poftele lui. |
| 13 | Să nu mai dați în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii; ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. |
| 14 | Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteți supt Lege, ci supt har. |
| 15 | Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum. |
| 16 | Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sînteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? |
| 17 | Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o. |
| 18 | Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de subt păcat, v’ați făcut robi ai neprihănirii. – |
| 19 | Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pămîntești: dupăcum odinioară v’ați făcut mădulările voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvîrșeați fărădelegea, tot așa, acum trebuie să vă faceți mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră! |
| 20 | Căci, atunci cînd erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. |
| 21 | Și ce roade aduceați atunci? Roade, de cari acum vă este rușine: pentrucă sfîrșitul acestor lucruri este moartea. |
| 22 | Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v’ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfîrșit: viața vecinică. |
| 23 | Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru. |
