| 1 | Acum dar nu este nici o osîndire pentru ceice sînt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pămîntești, ci după îndemnurile Duhului. |
| 2 | În adevăr, legea Duhului de viață în Hristos Isus, m’a izbăvit de Legea păcatului și a morții. |
| 3 | Căci – lucru cu neputință Legii, întrucît firea pămîntească (Grecește: carnea, aici și peste tot unde e „firea pămîntească“.) o făcea fără putere – Dumnezeu a osîndit păcatul în firea pămîntească, trimețînd, din pricina păcatului, pe însuș Fiul Său într’o fire asemănătoare cu a păcatului, |
| 4 | pentruca porunca Legii să fie împlinită în noi, cari trăim nu după îndemnurile firii pămîntești, ci după îndemnurile Duhului. |
| 5 | În adevăr, ceice trăiesc după îndemnurile firii pămîntești, umblă după lucrurile firii pămîntești; pe cînd cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. |
| 6 | Și umblarea după lucrurile firii pămîntești, este moarte, pe cînd umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace. |
| 7 | Fiindcă umblarea după lucrurile firii pămîntești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, și nici nu poate să se supună. |
| 8 | Deci, ceice sînt pămîntești, nu pot să placă lui Dumnezeu. |
| 9 | Voi însă nu mai sînteți pămîntești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă n’are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. |
| 10 | Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. |
| 11 | Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi. |
| 12 | Așa dar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pămîntești, ca să trăim după îndemnurile ei. |
| 13 | Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. |
| 14 | Căci toți ceice sînt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sînt fii ai lui Dumnezeu. |
| 15 | Și voi n’ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!“ |
| 16 | Însuș Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu. |
| 17 | Și, dacă sîntem copii, sîntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El. |
| 18 | Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sînt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. |
| 19 | De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. |
| 20 | Căci firea a fost supusă deșertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, |
| 21 | că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. |
| 22 | Dar știm că pînă în ziua de azi, toată firea suspină și sufere durerile nașterii. |
| 23 | Și nu numai ea, dar și noi, cari avem cele dintîi roade ale Duhului, suspinăm în noi, și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. |
| 24 | Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiți. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui? |
| 25 | Pe cînd, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. |
| 26 | Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuș Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. |
| 27 | Și Cel ce cercetează inimile, știe care este năzuința Duhului; pentrucă El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu. |
| 28 | De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celorce sînt chemați după planul Său. |
| 29 | Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulți frați. |
| 30 | Și pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe cari i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit. |
| 31 | Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? |
| 32 | El, care n’a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? |
| 33 | Cine va ridica pîră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socotește neprihăniți! |
| 34 | Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, și mijlocește pentru noi! |
| 35 | Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? |
| 36 | După cum este scris: „Din pricina Ta sîntem dați morții toată ziua; sîntem socotiți ca niște oi de tăiat.“ |
| 37 | Totuș în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit. |
| 38 | Căci sînt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpînirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, |
| 39 | nici înălțimea, nici adîncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. |
