| 1 | Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfînt, îmi este martor, |
| 2 | că simt o mare întristare, și am o durere necurmată în inimă. |
| 3 | Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărțit de Hristos, pentru frații mei, rudele mele trupești. |
| 4 | Ei sînt Israeliți, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduințele, |
| 5 | patriarhii, și din ei a ieșit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin! |
| 6 | Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel, sînt Israel; |
| 7 | și, măcar că sînt sămînța lui Avraam, nu toți sînt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămînță, care-ți va purta numele.“ |
| 8 | Aceasta însemnează că nu copiii trupești sînt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinței sînt socotiți ca sămînță. |
| 9 | Căci cuvîntul acesta este o făgăduință: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.“ |
| 10 | Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai dela părintele nostru Isaac. |
| 11 | Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămînă în picioare hotărîrea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, – |
| 12 | s’a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic“, |
| 13 | după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urît.“ |
| 14 | Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum! |
| 15 | Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.“ |
| 16 | Așa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă. |
| 17 | Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, și pentruca Numele Meu să fie vestit în tot pămîntul.“ |
| 18 | Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea. |
| 19 | Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voiei Lui?“ |
| 20 | Dar, mai de grabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?“ |
| 21 | Nu este olarul stăpîn pe lutul lui, ca din aceeaș frămîntătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste, și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară? |
| 22 | Și ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mînia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mîniei, făcute pentru peire; |
| 23 | și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe cari le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? |
| 24 | Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci și dintre Neamuri, |
| 25 | după cum zice în Osea: „Voi numi «popor al Meu», pe cel ce nu era poporul Meu, și «prea iubită», pe cea care nu era prea iubită. |
| 26 | Și acolo unde li se zicea: «Voi nu sînteți poporul Meu», vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.“ |
| 27 | Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mîntuită. |
| 28 | Căci Domnul va împlini pe deplin și repede pe pămînt cuvîntul Lui. |
| 29 | Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînță, am fi ajuns ca Sodoma, și ne-am fi asemănat cu Gomora.“ |
| 30 | Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea și anume neprihănirea care se capătă prin credință; |
| 31 | pe cînd Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n’a ajuns la Legea aceasta. |
| 32 | Pentruce? Pentru că Israel n’a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s’au lovit de piatra de poticnire, |
| 33 | după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, și o stîncă de cădere: și cine crede în El, nu va fi dat de rușine.“ |
