| 1 | Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să proorociți. |
| 2 | În adevăr, cine vorbește în altă limbă, nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege, și, cu duhul, el spune taine. |
| 3 | Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor, spre zidire, sfătuire și mîngîiere. |
| 4 | Cine vorbește în altă limbă, se zidește pe sine însuș; dar cine proorocește, zidește sufletește Biserica. |
| 5 | Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să proorociți. Cine proorocește, este mai mare decît cine vorbește în alte limbi; afară numai dacă tîlmăcește aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească. |
| 6 | În adevăr, fraților, de ce folos v’aș fi eu, dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi, și dacă cuvîntul meu nu v’ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici proorocie, nici învățătură? |
| 7 | Chiar și lucrurile neînsuflețite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta? |
| 8 | Și dacă trîmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? |
| 9 | Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vînt. |
| 10 | Sînt multe feluri de limbi în lume, totuș niciuna din ele nu este fără sunete înțelese. |
| 11 | Dar dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește, va fi un străin pentru mine. |
| 12 | Tot așa și voi, fiindcă rîvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. |
| 13 | De aceea, cine vorbește în altă limbă, să se roage să aibă și darul s’o tălmăcească. |
| 14 | Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. |
| 15 | Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta și cu mintea. |
| 16 | Altmintrelea, dacă aduci mulțămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin“ la mulțămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu știe ce spui? |
| 17 | Negreșit, tu mulțămești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufletește. |
| 18 | Mulțămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toți. |
| 19 | Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. |
| 20 | Fraților, nu fiți copii la minte; ci, la răutate, fiți prunci; iar la minte, fiți oameni mari. |
| 21 | În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine; și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.“ |
| 22 | Prin urmare, limbile sînt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Proorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. |
| 23 | Deci, dacă s’ar aduna toată Biserica la un loc, și toți ar vorbi în alte limbi, și ar intra și de cei fără daruri, sau necredincioși, n’ar zice ei că sînteți nebuni? |
| 24 | Dar dacă toți proorocesc, și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. |
| 25 | Tainele inimii lui sînt descoperite, așa că va cădea cu fața la pămînt, se va închina lui Dumnezeu, și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. |
| 26 | Ce este de făcut atunci, fraților? Cînd vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cîntare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. |
| 27 | Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: și unul să tălmăcească. |
| 28 | Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, și să-și vorbească numai lui însuș și lui Dumnezeu. |
| 29 | Cît despre prooroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. |
| 30 | Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintîi să tacă. |
| 31 | Fiindcă puteți să proorociți toți, dar unul după altul, pentruca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. |
| 32 | Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor; |
| 33 | căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților. |
| 34 | Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvîntul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea. |
| 35 | Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. |
| 36 | Ce? Dela voi a pornit Cuvîntul lui Dumnezeu? Sau numai pînă la voi a ajuns el? |
| 37 | Dacă crede cineva că este prooroc sau însuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului. |
| 38 | Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! |
| 39 | Astfel, deci, fraților, rîvniți după proorocire, fără să împedecați vorbirea în alte limbi. |
| 40 | Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rînduială. |
