1 Corinteni 15

1	Vă fac cunoscut, fraților Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas,
2	și prin care sînteți mîntuiți, dacă o țineți așa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut.
3	V’am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;
4	că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi;
5	și că S’a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.
6	După aceea S’a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre cari cei mai mulți sînt încă în viață, iar unii au adormit.
7	În urmă s’a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.
8	După ei toți, ca unei stîrpituri, mi s’a arătat și mie.
9	Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10	Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Și harul Lui față de mine n’a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toți: totuș nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
11	Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut.
12	Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morților?
13	Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n’a înviat.
14	Și dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, și zădarnică este și credința voastră.
15	Ba încă noi sîntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu înviază.
16	Căci, dacă nu înviază morții, nici Hristos n’a înviat.
17	Și dacă n’a înviat Hristos, credința voastră este zădarnică, voi sînteți încă în păcatele voastre,
18	și prin urmare și cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduți.
19	Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii!
20	Dar acum, Hristos a înviat din morți, pîrga celor adormiți.
21	Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților.
22	Și după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos;
23	dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.
24	În urmă, va veni sfîrșitul, cînd El va da Împărăția în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire și orice putere.
25	Căci trebuie ca El să împărățească pînă va pune pe toți vrăjmașii supt picioarele Sale.
26	Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.
27	Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul supt picioarele Lui“. Dar cînd zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul.
28	Și cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toți.
29	Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu înviază morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți?
30	Și de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?
31	În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraților, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.
32	Dacă, vorbind în felul oamenilor, m’am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morții, atunci „să mîncăm și să bem, căci mîne vom muri“.
33	Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune“.
34	Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun.
35	Dar va zice cineva: „Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce?“
36	Nebun ce ești! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.
37	Și cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînță.
38	Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei.
39	Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor.
40	Tot așa, sînt trupuri cerești și trupuri pămîntești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești, și alta a trupurilor pămîntești.
41	Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea.
42	Așa este și învierea morților. Trupul este sămănat în putrezire, și înviază în neputrezire;
43	este sămănat în ocară, și înviază în slavă; este sămănat în neputință, și înviază în putere.
44	Este sămănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc.
45	De aceea este scris: „Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.“ Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață.
46	Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.
47	Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.
48	Cum este cel pămîntesc, așa sînt și cei pămîntești; cum este Cel ceresc, așa sînt și cei cerești.
49	Și după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc.
50	Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sîngele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că, putrezirea nu poate moșteni neputrezirea.
51	Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați,
52	într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiță. Trîmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați.
53	Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.
54	Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.
55	Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?“
56	Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea.
57	Dar mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos!
58	De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.