1 | Cît despre mine, fraților, cînd am venit la voi, n’am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. |
2 | Căci n’am avut de gînd să știu între voi altceva decît pe Isus Hristos și pe El răstignit. |
3 | Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. |
4 | Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul și de putere, |
5 | pentruca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. |
6 | Totuș ceeace propovăduim noi printre cei desăvîrșiți, este o înțelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, cari vor fi nimiciți. |
7 | Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rînduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, |
8 | și pe care n’a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. |
9 | Dar, după cum este scris: „Lucruri, pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s’au suit, așa sînt lucrurile, pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.“ |
10 | Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adînci ale lui Dumnezeu. |
11 | În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. |
12 | Și noi n’am primit duhul lumii, ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile, pe cari ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. |
13 | Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate dela înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate dela Duhul Sfînt, întrebuințînd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. |
14 | Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovnicește. |
15 | Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuș nu poate fi judecat de nimeni. |
16 | Căci „cine a cunoscut gîndul Domnului, ca să-I poată da învățătură?“ Noi însă avem gîndul lui Hristos. |