1 | Cît despre mine, fraților, nu v’am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. |
2 | V’am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi, |
3 | Pentrucă tot lumești sînteți. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri și desbinări, nu sînteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni? |
4 | Cînd unul zice: „Eu sînt al lui Pavel!“ Și altul: „Eu sînt al lui Apolo“: nu sînteți voi oameni de lume? |
5 | Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari ați crezut; și fiecare după puterea dată lui de Domnul. |
6 | Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: |
7 | așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. |
8 | Cel ce sădește și cel ce udă, sînt tot una; și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui. |
9 | Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. |
10 | După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. |
11 | Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos. |
12 | Iar dacă clădește cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie, |
13 | lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. |
14 | Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată. |
15 | Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc. |
16 | Nu știți că voi sînteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? |
17 | Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: și așa sînteți voi. |
18 | Nimeni să nu se înșele: Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept. |
19 | Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.“ |
20 | Și iarăș: „Domnul cunoaște gîndurile celor înțelepți. Știe că sînt deșarte.“ |
21 | Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre: |
22 | fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre, |
23 | și voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu. |