| 1 | Cu privire la lucrurile despre cari mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie. |
| 2 | Totuș, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. |
| 3 | Bărbatul să-și împlinească față de nevastă datoria de soț; și tot așa să facă și nevasta față de bărbat. |
| 4 | Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. |
| 5 | Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi să vă împreunați iarăș, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre. |
| 6 | Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință; nu fac din el o poruncă. |
| 7 | Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare are dela Dumnezeu darul lui: unul într’un fel, altul într’altul. |
| 8 | Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămînă ca mine. |
| 9 | Dar dacă nu se pot înfrîna, să se căsătorească; pentrucă este mai bine să se căsătorească decît să ardă. |
| 10 | Celor căsătoriți, le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta să nu se despartă de bărbat. |
| 11 | (Dacă este despărțită, să rămînă nemăritată, sau să se împace cu bărbatul ei.) Și nici bărbatul să nu-și lase nevasta. |
| 12 | Celorlalți le zic eu, nu Domnul: Dacă un frate are o nevastă necredincioasă, și ea voiește să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea. |
| 13 | Și dacă o femeie are un bărbat necredincios, și el voiește să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei. |
| 14 | Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altmintrelea, copiii voștri ar fi necurați, pe cînd acum sînt sfinți. |
| 15 | Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sînt legați: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. |
| 16 | Căci ce știi tu, nevastă, dacă îți vei mîntui bărbatul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți vei mîntui nevasta? |
| 17 | Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a așezat Domnul, și în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am așezat-o în toate Bisericile. |
| 18 | Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. |
| 19 | Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. |
| 20 | Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat. |
| 21 | Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. |
| 22 | Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. |
| 23 | Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor. |
| 24 | Fiecare, fraților, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat. |
| 25 | Cît despre fecioare, n’am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat dela Domnul harul să fiu vrednic de crezare. |
| 26 | Iată dar ce cred eu că este bine, avînd în vedere strîmtorarea de acum: este bine pentru fiecare să rămînă așa cum este. |
| 27 | Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. |
| 28 | Însă, dacă te însori, nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar ființele acestea vor avea necazuri pămîntești, și eu aș vrea să vi le cruț. |
| 29 | Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s’a scurtat. Spun lucrul acesta, pentruca ceice au neveste, să fie ca și cum n’ar avea; |
| 30 | cei ce plîng, ca și cum n’ar plînge; cei ce se bucură ca și cum nu s’ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n’ar stăpîni; |
| 31 | cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s’ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece. |
| 32 | Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. |
| 33 | Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. |
| 34 | Tot așa, între femeia măritată și fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfîntă și cu trupul și cu duhul; iar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. |
| 35 | Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într’un laț, ci pentru ceeace este frumos, și ca să puteți sluji Domnului fără piedici. |
| 36 | Dacă crede cineva că este rușinos pentru fata lui să treacă de floarea vîrstei, și nevoia cere așa, să facă ce vrea: nu păcătuiește; să se mărite. |
| 37 | Dar cine a luat o hotărîre tare, și nu este nevoit ci este slobod să lucreze cum vrea, și a hotărît în inima lui să-și păstreze pe fiică-sa fecioară, face bine. |
| 38 | Astfel, cine își mărită fata, bine face, și cine n’o mărită, mai bine face. |
| 39 | O femeie măritată este legată de lege cîtă vreme îi trăiește bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul. |
| 40 | Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămîne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu. |
