| 1 | E nevoe să mă laud, măcarcă nu este de folos. Voi veni totuș la vedeniile și descoperirile Domnului. |
| 2 | Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit pînă în al treilea cer (dacă a fost în trup nu știu; dacă a fost fără trup, nu știu: Dumnezeu știe). |
| 3 | Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu: Dumnezeu știe), |
| 4 | a fost răpit în rai, și a auzit cuvinte, cari nu se pot spune, și pe cari nu-i este îngăduit unui om să le rostească. |
| 5 | Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciunile mele. |
| 6 | Chiar dacă aș vrea să mă laud, n’aș fi nebun, căci aș spune adevărul; dar mă feresc, ca să n’aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude dela mine. |
| 7 | Și ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împedece să mă îngîmf. |
| 8 | De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. |
| 9 | Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită.“ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine. |
| 10 | De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare. |
| 11 | Am ajuns nebun: voi m’ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați; căci, măcar că nu sînt nimic, totuș cu nimic n’am fost mai pe jos de acești apostoli așa de minunați. |
| 12 | Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni cari au fost făcute între voi. |
| 13 | În adevăr, în ce ați fost voi puși mai pe jos decît celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v’am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta!… |
| 14 | Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; și tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. |
| 15 | Și eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puțin? |
| 16 | Fie și-așa! Nu v’am fost sarcină de loc. „Dar“, zic ei, „ca un om isteț ce sînt, v’am prins prin șiretlic.“ – |
| 17 | Dar, am tras eu oare vreun folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi? |
| 18 | Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; și împreună cu el am trimes și pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziți de acelaș Duh, și n-am călcat noi pe aceleași urme? |
| 19 | De multă vreme voi vă închipuiți că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; și toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiților, pentru zidirea voastră. |
| 20 | Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n’aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n’ați vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări. |
| 21 | Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, și să trebuiască să plîng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte, și nu s’au pocăit de necurăția, curvia și spurcăciunile, pe cari le-au făcut. |
